Intotdeauna se credea ca bolile vin de la Dumnezeu, drept pedeapsa pentru nerespectarea sarbatorilor sau a datului stramosesc. Pentru a se vindeca, oamenii apelau la babe din sat, despre care se stia ca au harul de a lecui felurite boli.
1. Intr-una dintre practici, „baba lua un ou cand era racit, il spargea, te dezbracai si plimba galbenusul pe spinare; unde se risipea galbenusul, acolo era punctul nevralgic, acolo era buba”. (C. Cosco – „Cand era bunica fata”). Odata dibuit locul unde se ascundea boala, urma tratamentul: frectii cu rachiu si ulei sau foi de varza inmuiate putin in apa fiarta si puse pe locul respectiv ca sa traga raceala.
2. Altadata se facea un ceai din coji de nuci pentru a vindeca tusea, iar pentru fierbinteala la plamani se folosea o fiertura din muschi de piatra.
3. Copiilor li se pregatea zama de gaina cu tocmagi (taitei de casa) sau borsuri cu carne si legume.
Putet citi continuarea pe Antena Satelor.
