In Evul Mediu, cerceii au fost apanajul femeilor din clasele sociale superioare. Cel mai adesea, erau cercei scurti, terminati cu o perla. Din cauza ca isi face aparitia moda coafurilor care acopera urechile, cerceii intra intr-un con de umbra. In aceeasi perioada, purtarea cerceilor era asociata, in Europa de Vest, apartenentei la o anumita breasla. In Renastere, cerceii au dobandit o conotatie negativa: intre secolele al XIV-lea si al XV-lea, purtarea de cercei si modificarea corporala pe care aceasta practica o presupune erau asociate senzualitatii si vanitatii, cerceii fiind, in acea epoca, semnul distinctiv al prostituatelor. Desi purtarea cerceilor nu era vazuta cu ochi buni de Biserica, obiceiul a continuat in randul femeilor din inalta societate, cerceii devenind, ulterior, apanajul aristocratiei.
In secolul al XVI-lea, sub domnia regilor din dinastia Valois, in Franta, bijuteriile sufera numeroase transformari, incepand cu cerceii, incrustati cu pietre pretioase si perle. La mare cautare sunt cerceii cu pietre in forma de picatura de apa, purtati, asa cum se poate vedea si in anumite tablouri din epoca, si de barbati de rang inalt, precum regele Henric al II-lea al Frantei. Cerceii cunosc o dezvoltare spectaculoasa si in Spania, unde sunt ornati cu smaralde si perle, si in Italia, datorita disparitiei treptate a gulerelor inalte si schimbarilor intervenite in moda aranjarii parului. In voga erau, la acel moment, cerceii girandole, in forma de candelabru cu trei brate, decorati cu trei pietre pretioase in forma de picatura de apa. Din pacate, acesti cercei frumosi, ce-i drept, aveau un dezavantaj: erau destul de grei si alungeau dizgratios lobul urechii. 
In perioada baroca, numeroase portrete stau marturie pentru popularitatea de care se bucurau bijuteriile cu perle, mai ales cerceii, realizati adesea din mai multe perle in forma de picatura, suspendate de un inel de aur. Exemplul cel mai celebru este, fara indoiala, tabloul Fata cu cercelul de perla (circa 1665), capodopera pictorului flamand Johannes Vermeer (1632-1675). Supranumit si Mona Lisa Nordului, tabloul ramane, dupa mai bine de un secol de cercetari, o enigma. Specialistii nu au reusit inca sa descifreze semnificatia turbanului in nuante de galben si albastru si nu se stie nici cine a fost modelul pentru portret sau daca tabloul a fost realizat dupa un model real. Fata care, cu o miscare atat de naturala, a fost surprinsa de artist uitandu-se peste umar, parand ca raspunde astfel la chemarea cuiva, putea fi oricine, de la servitoare pana la ducesa. Un lucru este insa cert: Vermeer a imortalizat pe panza cel mai faimos cercel cu perla care a existat vreodata.
In secolul al XVIII-lea, diamantele sunt pietrele pretioase cele mai cautate pentru ornarea cerceilor. Femeile care nu isi permiteau acest lux isi cumparau cercei realizati din sticla sau imitatii de granate, la preturi mai accesibile. Din aceasta epoca dateaza si primii cercei de tip stud, dar si cei impodobiti cu chihlimbar sau perle colorate, mai putin pretentiosi decat cei din aur si perle veritabile. Cerceii indicau nu numai rangul purtatoarei, ci si varsta ei: tinerele preferau cerceii mai mici si mai stralucitori, in timp ce doamnele mai in varsta alegeau modele mai complexe si mai grele.
Intre 1790 si 1815, se impun doua modele de cercei: poissardes (realizati dintr-un inel semicircular pe care sunt fixate pietre pretioase sau semipretioase), cunoscuti astfel in lumea intreaga pentru ca erau purtati de sotiile pescarilor parizieni, si top-and-drop (realizati tot dintr-un inel semicircular si din pietre unite pe verticala). Catre anul 1815, femeile din zonele rurale ale Italiei obisnuiau sa-si confectioneze cercei din monede.
La inceputul perioadei neoclasice, cerceii erau decorati cu diamante si perle si aveau forma de picatura sau de para, fiind purtati de femei in viata de zi cu zi, pana la aparitia stilului Biedermeier (in jurul anului 1815). Cerceii au continuat sa fie un lux rezervat femeilor bogate, care ii asortau, dupa cum cereau codurile estetice ale epocii, cu inele, coliere si bratari pe masura, pentru a forma un tot unitar. Foita de aur si diversele substitute pentru aur incurajeaza democratizarea luxului, iar purtarea de cercei in zonele rurale este perceputa ca un semn de prosperitate.
Ca o anecdota, stiati ca perlele cele mai celebre raman, pana in zilele noastre, perlele care ornau cerceii Cleopatrei? Dupa ce a pus pariu cu Marc Antoniu ca poate cheltui mai bine de zece milioane de sesterti la o singura masa, extravaganta regina a dizolvat una dintre perle intr-un pahar cu otet si apoi a inghitit pretioasa licoare. Lucius Plaucus, cel care arbitra pariul, a convins-o pe Cleopatra sa crute cealalta perla, din care, mai tarziu, s-au confectionat doi cercei pentru statuia lui Venus din Panteon.
Cerceii cu perla sunt si astazi printre cei mai doriti de femeile din lumea intreaga. Considerati o culme a rafinamentului, ei fac ca orice purtatoare sa se simta o adevarata regina, mai ales in ziua nuntii. Va puteti convinge si dumneavoastra, alegand o minunata pereche de cercei cu perla din magazinele You&Me. (Foto: Wikipedia)
