Sa iubesti bijuteriile inseamna, inainte de toate, sa le cunosti istoria. Obiect de podoaba si semn distinctiv al rangului social, bijuteriile au fost si raman elementele care ne definesc cel mai bine stilul si personalitatea. Cerceii au o istorie indelungata, avand, din cele mai vechi timpuri, nu numai o functie estetica, ci si o simbolistica bogata. Va propunem, in cele ce urmeaza, sa ne intoarcem in urma cu cateva milenii si sa descoperim povestile cerceilor din Roma si Grecia Antica.
In italiana, numele istoric al cerceilor era buccole, din latinescul buccula. Romanii purtau si asa-numitii orecchino a bolla, cercei in forma de picatura de apa. Se spune ca femeile din Roma Antica purtau cercei atat de grei, realizati din aur si incrustati cu perle si pietre pretioase (safire, smaralde, acvamarin), incat ajungeau sa aiba rani la urechi. In acea epoca, de urechile cochetelor din cetatea celor sapte coline aveau grija alte femei, cunoscute drept auriculae ornatrices. Seneca spunea despre urechile femeilor romane ca erau mai degraba incarcate, decat ornate. Perlele erau la mare cautare pentru ornarea cerceilor, luxul acestor podoabe ajungand la apogeu in Roma imperiala, cand femeile bogate puteau cheltui chiar si averi intregi pentru o pereche de cercei somptuosi.
Cerceii se deosebeau prin forma si nume. Cerceii in forma de picatura de apa erau realizati dintr-o foita de aur foarte subtire. Cerceii mari, incrustati cu o piatra pretioasa de culoare verde (posibil smarald), se numeau callaica. Celor ornati cu pietre mai mici, de marimea unei nuci verzi, li se spunea cariotide. Alte tipuri de cercei la moda in Roma Antica erau centauridele (din aur, pe care era reprezentat un centaur), connos (cercei in forma de conuri) si crotalia (cercei alcatuiti din mai multe perle suspendate, care produceau un sunet asemanator cu cel produs de sarpele-cu-clopotei).
In mitologia greaca, se spune despre zeita Hera (la romani Iunona) ca purta cercei fixati pe lobii urechilor ei strapunse cu mare arta. In Grecia Antica, si barbatii purtau uneori cercei. Plinius povesteste despre obiceiul purtarii de pietre pretioase si perle, fie prin strapungerea lobilor urechilor, fie pur si simplu prinzandu-le de lobi. In schimb, la Roma, purtarea cerceilor de catre barbati a fost interzisa de imparatul Alexandru Sever (222-235). Copiii greci nu purtau cercei decat in urechea dreapta.
Celebre in Antichitatea greaca erau asa-numitele triglene, cercei amintiti in Iliada ca podoaba a zeitei Hera. Despre acelasi tip de cercei se vorbeste si in Odiseea, unde reprezinta darul pe care Eurydamus i-l trimite Penelopei. Nu s-a putut stabili exact cum aratau acesti cercei. Se spune ca ar fi fost podoabe din onix, realizate din mai multe straturi concentrice de culori diferite, care se asemanau, ca forma si nuante, cu pupila ochiului (de altfel, cuvantul glene desemna, in greaca, pupila). Si in Grecia Antica existau mai multe tipuri de cercei, printre care albastri – despre care Plinius spune ca li se mai zicea si muguri de trandafir, datorita formei perlelor din care erau realizati, si botrydia – cercei ornati cu mici ciorchini de struguri.
Revenind la cerceii zilelor noastre, trebuie sa stiti ca si in spatele lor stau povesti minunate legate de sursele de inspiratie ale maestrilor bijutieri si de materialele folosite la realizarea lor. Puteti descoperi minunatele povesti ale unor cercei, cei putin la fel frumosi precum aceia despre care ati aflat din legende si istorii demult apuse, vizitand magazinele You&Me si citind blogul nostru.
