Este destul de greu sa exprim prin cuvinte ce am simtit la fiecare moment important din viata copilului meu. Emotiile erau coplesitoare la oricare din aceste evenimente-cheie din viata oricarui copil. Mie mi-a venit intr-o zi o idee. Am asternut intr-un document toate momentele importante sau mai putin importante din viata fetitei mele. De la aflarea sarcinii pana in momentul implinirii varstei de un an. De fiecare data cand o citesc imi dau lacrimile.
La momentul primului dintisor am ramas fara cuvinte, era asa dulce, un dintisor… iar eu ma chinuiam in fel si chip sa-i fac o poza, dar nu prea am reusit decat cand a iesit si al doilea. Primul dintisor s-a aratat pe 25 iunie. Primul cuvant, pe 27 martie, nu m-a strigat pe mine, tati a fost fericitul, dar a rostit primul ei cuvant si nu mai puteam de fericire. Era o senzatie de, nu stiu cum sa-i zic, fericire absoluta, inexplicabil.
Iar la primii pasi, nu-mi vine sa cred nici acum, dar am fost „pe faza” si i-am pozat (28 iulie), primii pasi din viata ei, indreptati tot spre tati, lacrimile mi-au alunecat pe fata plina de zambet si bucuria mi-a intrat in suflet. Sunt o femeie norocoasa pentru ca am putut da viata unui sufletel si ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar. (Gepiza)
