Un eveniment foarte important in dezvoltarea industriei argintului este reprezentat de descoperirea Americii (1492). In scurt timp, pe noul continent s-au deschis mine de argint care au contribuit la cresterea rapida a productiei mondiale. In plus, in acea perioada s-au imbunatatit si tehnicile de extractie a argintului din minereu. Se pare ca intre anii 1500 si 1800 numai in regiunea Potosi din Bolivia s-au scos un miliard de uncii de argint, din Mexic cam 1,5 miliarde de uncii, iar in Peru (in principal in regiunea Cerro de Pasco) s-au produs 3 milioane de uncii pe an, intre anii 1600 si 1800. Practic, intre 1500 si 1800, in minele din Peru, Bolivia si Mexic se extragea 85% din productia mondiala de argint din acea perioada. Restul provenea din Germania, Rusia, Ungaria si alte tari est-europene si, in cantitati mult mai mici, din Japonia.
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, noile tehnici au dus la o si mai eficienta exploatare a argintului ca produs secundar al mineritului metalifer, largindu-se si aria sa de exploatare. Odata cu descoperirea filonului Comstock din Nevada, in 1859, Statele Unite ale Americii au devenit si ele un furnizor important de argint. Productia mondiala a crescut de la 40 la 80 milioane de uncii anual, in anii 1870. Intre anii 1876 si 1920 s-a consemnat o explozie a inovatiilor tehnologice si a exploatarilor in toata lumea. Productia mondiala a atins 190 milioane de uncii pe an in 1920. Au contribuit la aceasta si noile filoane de argint descoperite in statele Colorado (Leadville) si Utah, dar si in Australia, Europa si America Centrala, iar, mai apoi, dupa 1900, in Canada, Africa, Mexic, Japonia, Chile, Statele Unite etc.
Tehnologia moderna permitea deja extragerea argintului din cantitati mult mai mari de minereu. In plus, gratie unei noi tehnici de separare a metalelor pretioase, acestea au putut fi extrase si din minereuri mult mai complexe, care incepeau sa fie descoperite in cantitati tot mai mari.
Noile metode de extractie a cantitatilor mari, de la suprafata si din adancime, capacitatea mai mare de separare a concentratelor metalice din minereu, separarea argintului din diferite concentrate si imbunatatirea tehnicilor de rafinare electrica au dus la explozia productiei de argint de calitate in secolul al XX-lea.
