Au fost multe teorii menite sa explice modul in care albinele reusesc sa produca acest adevarat elixir, unul dintre cele mai eficiente medicamente, atat de uz intern, cat si extern, unul dintre cele mai puternice antimicotice, bactericide si bacteriostatice, capabil in acelasi timp sa impiedice intrarea in putrefactie a materiei organice. A fost un timp in care multi au confundat propolisul cu ceara. Apoi a existat o teorie a doctorului Kustenmacher conform careia propolisul ar proveni din polen. Dar analizele chimice nu au confirmat aceasta teorie. Cea mai aproape de adevar pare sa fie asa-numita teorie a lui Rosch, sustinuta printre altii si de Evenius, Berlepsch si Cieselski, conform careia albinele recolteaza rasinile si secretiile de pe mugurii si scoarta anumitor arbori din familia rasinoaselor si foioaselor din zona de amplasare a stupilor. Apoi, albinele produc propolisul din aceste substante vegetale cu ajutorul propriilor secretii glandulare. Dintre acestea, cele mai importante sunt secretiile glandelor mandibulare si faringiene.
Astfel s-a demonstrat ca majoritatea substantelor de natura flavonoida identificate si separate din propolis prezinta o alta structura decat cele prezente in materiile vegetale din care provin. Albinele reprezinta astfel o adevarata uzina chimica capabila sa produca noi compusi chimici ce prezinta o activitate biologica cu mult mai mare. Este un adevarat miracol ai carui beneficiari suntem in primul rand noi. Substantele vegetale adunate de albine difera foarte mult in functie de zona lor de actiune. In Europa gasim in special alunul, mesteacanul, alunul de padure, stejarul, plopul si salcia, in timp ce in Statele Unite ale Americii, principalele specii sunt plopul si pinul. Conform lucrarilor publicate de Konig, in 1985, mugurii de plop ar reprezenta insa principala sursa, atat in Europa, cat si in America de Sud, Asia de Vest si Africa de Nord, intre sursele secundare fiind de semnalat in primul rand mesteacanul, stejarul, salcia si alunul.
Productia de propolis se realizeaza de catre albinele specializate care recolteaza rasinile si le amesteca cu propriile secretii si cu ceara. Procesul are loc in special in zilele calduroase, cand temperatura este mai mare de 20 de grade, propolisul devenind plastic si mai usor de prelucrat. Cu un aspect de rasina si o culoare ce variaza de la verde la maro si negru, propolisul contine in primul rand flavonoide si acizi fenolici, ceara si acizi grasi, uleiuri volatile, polen si urme de elemente minerale. Impreuna, toate aceste substante de exceptie, formeaza miracolul pe care ni-l ofera albinele si cu ajutorul caruia am creat Propolets, principala noastra arma impotriva virozelor si a racelilor. (Foto: Stock.XCHNG)
