Eram la a doua sarcina. Toata familia, de la mic la mare, era fericita, mai ales fetita mea, care urma sa adevina sora mai mare. Sarcina a decurs normal, numai ca am avut parte de cateva „sperieturi” care puteau duce la un avort spontan: in luna a cincea m-a muscat un caine vagabond de picior si norocul meu a fost ca aveam pantalon de fas dublu, nu am sangerat, dar mi-a lasat o vanataie zdravana; cu o zi inainte de ecografia din saptamana 30 am alunecat pe gheata si-am cazut direct pe spate, m-am ales cu dureri ce le am si acum. Si azi ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a fost mai rau de atat.
Am avut parte si de bucurii: fetita a acceptat foarte bine faptul ca va avea un frate. Desi initial dorea o sora si era ferm hotarata, toata ziua vorbea cu bebe din burtica. Din momentul in care l-a vazut la ecograf a inceput sa-l iubeasca si mai mult.
In ziua travaliului am facut bagajele impreuna cu fiica mea, mi-a facut masaj, m-a dat chiar si cu oja, ceea ce m-a relaxat foarte mult. Intr-o pauza de cateva ore, contractiile se oprisera, asa ca am fost si la ziua unei nepoate. Am plecat la maternitate la 4 noaptea si la 6,35 dimineata am nascut, foarte repede, fara complicatii, baietelul meu nastrusnic, sanatos tun. (Reveica Paraschiv)
