Cel mai rascolitor moment din sarcina pentru mine s-a intamplat undeva pe la 4 luni, eram prinsa intr-o problema de serviciu cu data-limita si ma agitam cat puteam pentru a respecta termenul. La un moment dat, neprevazut si neanticipat, am simtit in burtica o miscare ca un falfait de aripi de fluturas. M-am oprit uimita, speriata si incantata in acelasi timp. Am inghetat toata si m-am asezat pe un scaun sa respir si sa inteleg ce se intampla.
Atunci, o colega in varsta, aproape de pensie, care stia ca va veni barza la noi, m-a intrebat ce e cu mine. I-am explicat si mi-a raspuns ceva ce-mi va ramane in amintire mereu. Mi-a spus ca bebe ma cearta ca fac prea multe alte lucruri si nu sunt atenta la el. M-au afectat acele cuvinte si mi-am revizuit lista de valori din acel moment. Nimic nu a mai devenit atat de important si nici un termen-limita nu mi se mai parea atat de „limita”.
De atunci am inceput sa vorbesc cu burtica mea, sa astept cu nerabdare orice control la medic, sa ma interesez mai amanuntit despre sarcina si cea mai mare bucurie a fost acum 9 luni cand am tinut-o pe pitica mea in brate. Azi e o fata voinica, certareata, care darama totul cu premergatorul si care imi zambeste de cate ori ma vede. Nu e ceva mai frumos in toata lumea decat surasul ei. (Mirela Stratulat, Foto: Stock.XCHNG)
