Uneori viata ne ofera surprize placute, dar care, uneori, oricat de frumoase si extraordinare par, se pot transforma intr-un cosmar. Dupa care sa se transforme la loc in cel mai minunat vis…
Iata in cateva randuri povestea mea, cu bune cu rele, regrete si impliniri. M-am chinuit mult timp sa raman insarcinata. Eu am 30 ani, iar sotul meu 40 ani si ne-am chinuit foarte mult, cu tratamente, cu mers zilnic la spital, fiindca din cauza tratamentului puteam sa fac alte complicatii, iar pentru asta trebuia sa mergem zilnic la spital . Dimineata, la ora 7 eram la spital, iar la 8 eram la munca… In fiecare zi speram si in fiecare zi eram dezamagita. In urma ultimului tratament s-a ivit o complicatie si, timp de jumatate de an, nu am mai avut voie sa continui medicatia. Tare greu a fost pentru mine, dar mai ales pentru sotul meu, care isi dorea un fiu. Dupa aproape un an de zile in care nu am mai urmat nici un fel de tratament am ramas insarcinata. Pana la ziua sotului meu mai erau 2 luni, m-am gandit foarte mult daca sa-i spun in ziua in care am aflat sau de ziua lui. Intr-un final am decis sa-i zic de ziua lui, am ales acest moment fiindca cu ani in urma de ziua lui se intamplase un eveniment tare nefericit, iar eu am vreut sa inlocuiesc amintirea acelui eveniment cu ceva extrem de frumos si valoros pentru noi doi, pentru implinirea noastra… I-am zis ca va fi tata. Nu a stiut ce reactie sa aiba, plangea de fericire. Dar sa-l fi vazut cand a aflat ca este tata de baiat! Mai ales cand cel mic misca in burtica, tot timpul il mangaia si ii vorbea, ii spunea tot ce vor face impreuna.
Suntem parintii unui baietel minunat, care seamana cu tatal lui extraordinar de mult. Iata cum ceva trist la un moment dat s-a transformat in cel mai frumos vis al meu! (Ana-Maria)
