Visul oricarei femei este sa devina, la un moment dat, mama. Acesta a fost si visul meu, un vis ce s-a implinit la varsta de 26 de ani. Incercari multe, esuate, pana intr-o zi de mai. La un control de rutina la medicul ginecolog mi s-a spus ca am trompa dreapta infundata si o puternica anexita. Acestia erau factorii impiedicarii de a ramane insarcinata. Mi-au fost facute instilatii de desfundare a trompei si in urma tratamentului am ramas insarcinata.
Un moment special a fost atunci cand doctorul mi-a spus: Felicitari, vei fi mamica! Nu pot exprima in cuvinte acel moment, numai cand ma gandesc mi se pune un nod in gat si mi se umplu ochii de lacrimi, lacrimi de fericire. Bucuroasa, l-am imbratisat pe doctor si imediat dupa l-am sunat pe sotul meu, voiam sa afle cat mai repede, nu conta ca nu este in fata mea.
Prima perioada de sarcina a fost cam neplacuta pentru mine, aveam greturi destul de des. Nu puteam manca decat portocale, iaurt, orez, atat. Am avut si anemie si medicul mi-a recomandat sa iau fier, printre altele. Desi eram fericita, nu ma puteam bucura de ceea ce mi se intampla. Era foarte ciudat. Abia cand am implinit cinci luni de sarcina m-am putut bucura cum se cuvine de acea perioada. In fiecare zi ma uitam in oglinda descoperindu-mi forme noi, ma-ncanta felul in care se misca… ma fascina totul. Sotul meu imi admira corpul armonios si avea grija de mine ca de un bebe.
Cat am fost insarcinata m-am simtit o femeie completa, impacata si cea mai feminina. Este cea mai mare binecuvantare pe care o poate avea o femeie. Oricat ne-ar povesti parintii, prietenii, oricat am citi despre acest lucru, nu intelegem maretia acestui eveniment decat atunci cand il traim. Este o fericire completa, totala! (Rodica Michnovici)
