Romania… Am zile in care o vad ca pe un loc minunat si am zile in care o consider cea mai dezastruoasa tara. Imi place sa caracterizez o tara doar prin ceea ce detine (locuri turistice), nu datorita locuitorilor. Oamenii sunt cei care de multe ori se schimba, iar pentru mine proverbul „omul sfinteste locul” nu e concludent. Revenind la Romania, eu, personal, o vad ca pe un peisaj mioritic, cu oameni batrani, carora le place sa munceasca si sa manance sanatos.
Pentru mine, Romania inseamna traditie, cultura, istorie si modestie. Am copilarit la tara in vacante si pot afirma ca o consideram oaza mea de fericire.
Aerul proaspat, racoarea diminetii si a serii, roua, mancarea traditionala, gatita de bunica, linistea, livada cu pomi, beciul plin de bunatati si mirosul proaspat al florilor nu se regaseau in aglomeratia agitata a orasului.
Romania mea este reprezentata de jocul ursului si al caprei, cozonacul fierbinte din cuptor, accentul taranilor, trasura trasa de cai, mirosul si deliciosul gust al laptelui cald de vaca sau de capra, turtele facute pe plita, branza si mamaliga, borsul cu smantana, zilele calduroase de vara petrecute la camp, la sapat. Acestea sunt lucrurile care ma fac mandra de tara si de originea mea. (Alexandra-Adelina Asofroniei)
