Oricat de alert ar fi ritmul actual al dezvoltarii tehnologice, stiinta nu a reusit sa elucideze misterul lumii de dincolo de viata. Exista, desigur, numeroase scenarii – unele redate prin prisma stiintei, altele din prisma religiei, insa cu cat mai analizata si mai cercetata este, cu atat mai misterioasa devine aceasta lume. Se pare ca exista mistere care nu-si dezmint numele, ramanand neelucidate, oricat de intense ar fi cautarile. Pe Rita am intalnit-o in Orbetello, o laguna mirifica din sudul Toscanei, unde numerosi turisti (printre care si actori sau cantareti celebri) poposesc in vilele de langa mare, cautandu-si linistea. Acolo, la malul marii, Rita mi-a povestit ca sub aura ei de femeie vesela si impacata cu tot ceea ce i-a oferit viata se ascunde o mare tristete. Si-a pierdut fiica si, desi mai are inca doi copii, niciodata n-a mai zambit asa cum o facea pe vremea cand familia era completa. Rita crede in ingeri si mai crede ca fiica ei a devenit ingerul ei pazitor. De doua ori pe luna merge la un medium care intra in transa si ii rosteste mesaje trimise de spiritul fiicei decedate. Sunt mai mult decat reticenta atunci cand vine vorba de sedinte de „spiritism” contra cost sau alte metode care te pun in contact cu cei trecuti in nefiinta, insa pentru Rita aceasta este singura consolare.
Atunci cand o persoana draga paraseste lumea aceasta, suntem tentati sa cautam raspunsuri, este momentul in care unii dintre noi cad prada persoanelor care sustin ca pot dialoga cu sufletele. In Romania, acest trend, de a contacta mortii, este relativ rar intalnit, insa in Marea Britanie sau Italia, cei care speculeaza suferinta oamenilor sunt foarte multi. Contra unei sume de bani, se poate afla daca cel trecut in nefiinta si-a gasit linistea. La fel ca Rita, mii de italieni platesc bani grei pentru a primi un mesaj de consolare de la cei de dincolo, milioane de oameni din intreaga lume cauta mereu indicii si dovezi prin care sa arate ca sunt cautati sau sunt mereu in contact cu persoanele decedate.
O inima formata din spuma, in ceasca de cafea, o piatra cu forma ciudata, o adiere blanda, neasteptata de vant, un parfum inexplicabil sunt toate ingrediente ale unei intalniri speciale: aceea cu ingerii. Pentru noi, cei de religie ortodoxa, lucrurile sunt cat se poate de clare: ingerii si sufletele celor decedati sunt doua notiuni diferite.
Fara a intra in polemica amanuntelor religioase, ma voi referi in cele ce urmeaza la un aspect trist: acela al specularii si al profitului facut din durerea si suferinta celorlalti, cu alte cuvinte, al afacerii cu ingeri, suflete si durerea oamenilor. Se intampla, din pacate, in intreaga lume, indiferent de orientarea religioasa. In Marea Britanie, acolo unde cea mai mare parte din oameni au o credinta puternica in experientele spirituale cu ingeri (numai in Londra, 40% din populatie crede cu tarie in aparitiile si implicarile concrete ale ingerilor in viata cotidiana) au aparut zeci de persoane dornice sa obtina venituri din asa-zisele convorbiri cu ingerii. La sfarsitul anului trecut, o renumita clarvazatoare a dezvaluit, evident din greseala, dovada ca toate dialogurile ei cu cei trecuti in nefiinta erau doar un spectacol ieftin, bazat pe lacrimi, microfoane si mici transmitatoare prin care i se dicta ce replici sa spuna. Intr-unul din spectacolele sale, care se desfasurau intotdeauna cu sala plina, unul din spectatori a observat cum cineva din spatele salii ii transmitea, folosind tehnologia avansata de astazi, replici, pe care „clarvazatoarea” le rostea cu maiestria unui actor adevarat.
In America, unde credinta in aceste dialoguri este in continua crestere, evident, numarul clarvazatorilor este si el in continua ascensiune. Sa fie doar o coincidenta?! Sau poate exista scoli cu anumite cursuri care iti sporesc capacitatile si te fac demn de a dialoga cu cei decedati?! Nu contest existenta persoanelor cu capacitate paranormal, poate ca intr-o buna zi voi intalni o astfel de persoana si voi scrie, cu siguranta, o ampla relatare bazata pe dovezi concrete, insa acum, asa cum am mai spus, ma voi referi la acele persoane care nu au nimic in comun cu abilitatile de clarvazator, ci, mai degraba, cu acelea de inselator.
In Romania, caderea regimului comunist a insemnat dezlegarea la vrajitorie. La ora actuala exista sute de vrajitoare, unele mai cunoscute, altele care lucreaza din umbra, insa la nevoie ele pot fi clarvazatoare, pot lua legatura cu mortii, sigur, toate acestea contra unei apreciabile sume de bani. Ani de-a randul, mii de oameni au cazut in plasa acestor sarlatani, oamenii au ramas fara bani, vrajitoarele au ridicat palate cu turnulete stralucitoare, insa acum, cand printre cei inselati incep sa se afle si pesonalitati din muzica, actorie sau chiar judecatori, vrajitoarele incep sa fie puse la zid. Oferta de clarvazatori ai Romaniei este si ea destul de ampla si in continua crestere. Este aproape imposibil sa se faca o statistica, intrucat munca pe care cei mai multi dintre acestia o presteaza reprezinta o activitate in afara legii sau la limita ei. Nu e greu sa gasesti un asa-numit clarvazator: il gasesti in orice oras, poate rezolva orice problema, poate lua legatura cu orice spirit, toate acestea, numai daca ai in portofel suma ceruta.
Este adevarat ca multe carti de specialitate afirma ca in fiecare din noi stagneaza perceptii extrasenzoriale, poate ca aceasta afirmatie a constituit un impuls pentru unii, insa una este sa ai o buna intuitive, si alta e sa pretinzi bani pentru a dialoga cu duhurile. Printre calitatile primordiale si absolut necesare ale adevaratilor clarvazatori se numara: bun-simtul, simtul raspunderii, echilibrul, compasiunea, grija fata de semeni. Acestea cred eu ca ar fi coordonatele esentiale ale unui om cu capacitati extrasenzoriale deosebite. Dar unui om aflat inca in suferinta cruda a pierderii unui fiu sau a unui fiice, a unui parinte sau a unui prieten drag ii este, desigur, extrem de greu sa treaca prin filtrul ratiunii toate aceste aspect, ideea de a pastra legatura cu cel decedat fiind mult prea ispititoare. Pe fondul dorului si al imposibilitatii de a accepta viata fara acea persoana, se instaleaza aceasta dorinta de a comunica, de a avea o continuitate a relatiei. Poate nu trebuie decat sa invatam ca unele lucruri trebuie lasate asa cum sunt, sa acceptam ca unele lucruri sunt asa pentru ca asa trebuie sa fie, sa plangem atunci cand ne este dor, dar sa acceptam faptul ca Dumnezeu a vrut asa si nimeni nu poate schimba asta. Cat despre Rita, daca pentru durerea ei inca nu s-a gasit vindecare, timpul va atenua, totusi, ranile, oricat de greu pare de crezut acum. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
