Dornach este o mica localitate elvetiana din apropierea orasului Basel. Desi este situat intr-o zona deluroasa, pitoreasca, nu se poate spune ca e o destinatie turistica. Cu toate acestea, mii si mii de tineri se indreapta in fiecare an spre Dornach, caci acolo este sediul central al miscarii antroposofice create de Rudolf Steiner.
Localitatea a fost mentionata pentru prima data in anul 1223, sub numele de Tornacho. In acea vreme, exista un preot local numit Johannes de Tornacho, nume care insemna de pe mosia Turnus. Din 1307 a inceput sa fie mentionata in documente ca Dornach. Este locul in care a avut loc batalia decisiva din anul 1499 care a pus capat Razboiului Svab, in urma careia Confederatia Helvetica si-a castigat independenta fata de Sfantul Imperiu Roman.
Astazi, Dornach este cunoscut pentru o cladire cu totul remarcabila, Goetheanum. O cladire imensa, aceasta este locul central si administrativ al miscarii antroposofice si in acelasi timp un institut de invatamant. Are birouri pentru personalul administrativ, sali de clasa pentru studenti care invata in acest institut, sali de euritmie si doua mari sali de spectacole (1.500 de locuri), sali de lectura, biblioteca etc. Vizitatorii din afara antroposofiei sunt si ei numerosi. Pentru acestia se organizeaza mai multe tururi ale cladirii pe zi, cu ghid.
Cand te apropii de aceasta impresionanta cladire si cand ai ocazia sa te plimbi prin interiorul ei este imposibil sa nu te gandesti ca ea a fost construita intr-un mod unic si in orice caz complet altfel fata de cum se construia in prima jumatate a secolului al XX-lea. Arhitectura sa speciala a fost remarcata de unii dintre cei mai mari ahitecti, care au si vizitat-o, printre care si Frank Lloyd Wright. Viziunea lui Steiner se elibereaza de regulile arhitecturale ale epocii, incepand de la renuntarea unghiurilor drepte de la baza constructiei si terminand cu forma usilor, a coloanelor etc.
Initial, Goetheanum-ul, un elogiu adus marelui Johann Wolfgang von Goethe, scriitor, dar si om de stiinta (a descoperit osul intermaxilar la om si a elaborat teoria culorilor), a fost construit din lemn si beton, intre anii 1913-1919. Structura sa neobisnuita urma reguli precise, izvorate din conceptia lui Rudolf Steiner despre univers, despre om. Era o opera care integra arhitectura, arta si spiritualitatea si a devenit rapid un centru spiritual pentru multi tineri din epoca. Din pacate, cladirea a fost incendiata in ajunul Anului Nou 1922. 
Steiner a considerat aceasta nefericita intamplare drept o purificare si a reinceput constructia noului Goetheanum, in intregime din beton. Acesta a fost terminat dupa moartea sa, in anul 1928, si il putem vedea si astazi. Criticul de arta Michael Brennan l-a numit o veritabila capodopera a arhitecturii expresioniste a secolului XX. In preajma cladirii principale se gasesc si alte cladiri, mai mici, construite tot sub indrumarea lui Rudolf Steiner, intre anii 1908-1925.
Am avut ocazia sa traiesc in aceasta cladire timp de o saptamana si pot spune ca prima senzatie a fost ca vizitez o nava spatiala extraterestra! Curburile betonului sunt inedite, iar ansamblul cladirii are ceva parca din alta lume. Statuia lui Hristos, sculptata de insusi Rudolf Steiner, este cu totul si cu totul diferita de reprezentarile obisnuite ale Dumnezeului crestin. Hristos este in mijloc, tinandu-i in frau pe cei doi mari dusmani, Ahriman (jos) si Lucifer (sus).
Am simtit insa, mai presus de arhitectura neobisnuita, sufletul care anima aceasta cladire, fluxul de energie spirituala care curge pe aici. 
Aici au loc, in fiecare an, numeroase conferinte pe diverse teme derivate din antroposofie, de la agricultura biodinamica pana la medicina, terapie si spectacole de euritmie. Mii de tineri curiosi vin aici in fiecare an pentru a le urmari. O data pe an are loc o reprezentatie monumentala de euritmie si arta vorbirii. Eu am putut urmari reprezentarea euritmica a operei Faust a lui Goethe. Au fost 7 zile de spectacole, caci a fost redat textul integral, prin cuvinte si prin miscare artistica. (Felician Scorobete, Foto: Wikipedia, Wikimedia)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Locuri/De_pretutundeni/Dornach/1]}
