Dupa parerea mea, cel mai important concept pentru formarea si educatia copilului ar fi ca parintii sa-si inteleaga responsabilitatile pe care si le-au asumat chiar din momentul conceperii unui copil. Se spune ca a fi parinte este cea mai grea meserie. Adevarat… pentru ca in sustinerea oricarei meserii la baza sta o educatie informationala acumulata de-a lungul mai multor ani. Dar, in „meseria” de parinte, cei mai multi dintre noi ne trezim cu un copil in brate, il privim panicati si-l tratam folosind amprenta parentala a parintilor si a societatii.
Aceste amprente uneori sunt bune, dar, din pacate, de cele mai multe ori sunt gresite si creeaza directii gresite, lasand urme adanci in viata copilului pentru ca insasi societatea contine o multime de strategii de educatie ale mai multor perioade de evolutie.
Din punctul meu de vedere parcurgem perioada care pune cel mai mult in valoare fiinta umana. Si „meseria” de parinte poate deveni mai usoara, daca privim conceperea, nasterea si cresterea unui copil ca pe cea mai nobila responsabilitate.
Lasandu-ne instinctele libere, ne putem adapta evolutiei societatii, putem incepe sa „simtim” statutul parental, sa invatam sa -i „ascultam” chiar din primii ani de viata satisfacandu-le nevoile lor, si nu dorintele noastre; sa ne umanizam suprapunandu-ne lumea noastra peste lumea lor, sa le educam emotia, astfel asigurandu-le echilibrul emotional absolut necesar in era informationala pe care o parcurgem. Crescandu-mi copiii mi-am pierdut mintile, dar mi-am regasit sufletul (L.B.). (Mihaela Manoliu, Foto: Stock.XCHNG)
