E bine cunoscuta de toata lumea, din cauza gravelor accidente, energia produsa in centralele nucleare. Mai greu de inteles pericolul legat de aceasta energie, el exista si se manifesta. Terapiile alternative ne mai ajuta putin sa ii facem fata, dar sa ne gandim cata vreme se va mai intampla aceasta, pentru ca plantele insele pot deveni in timp victime ale acestui agresor invizibil puternic.
Majoritatea activitatilor de producere a energiei nucleare nu vor avea niciodata scopuri pasnice: armele nucleare sunt declarate in mod cert ca nefiind pasnice. Centralele atomice sunt antiumane atat prin materiile prime pe care le folosesc (si efectul obtinerii lor asupra omului, dar si asupra altor vietuitoare si a plantelor, asupra intregului mediu fizic), prin riscurile pe care le implica in exploatare, prin deseurile rezultate si prin insusi faptul ca produc o energie de care in mod normal omenirea ar trebui sa nici nu aiba nevoie. Sa ne gandim daca nu cumva consumul actual de energie depaseste cu mult nevoia reala de energie si daca nu cumva prin stimularea unor nevoi ireale creste prea mult consumul de energie in mod artificial.
Energia atomica nu face parte din categoria „energiilor alternative” mai putin poluante. Materialele radioactive sunt suficient de periculoase chiar si lasate la locul lor in subsol, si cu atat mai mult scoase la iveala si folosite. Daca lumea doreste energie, atunci la suprafata sunt suficiente posibilitati de a fi obtinuta, ce e mult prea indepartat de natural nu va avea niciodata o influenta cu adevarat pozitiva. Daca omenirea ramanea doar la exploatarea reactoarelor de fisiune naturale, un mare castig am fi avut. Sa lasam stelelor ce e al stelelor! Si sa luam pentru noi ce e al nostru.
Tot ce se intampla trebuie sa fie un semnal de alarma care spune ca orice pas facut de acum inainte pentru dezvoltarea activitatilor de obtinere a energiei nucleare este gresit si ca lumea trebuie sa se ingrijeasca, de acum incepand, de apusul acestei activitati. (Coca Gherghescu)
Dioxidul de carbon, aparut intr-un prim exces inca din vechime, a fost, este si probabil va ramane unul dintre poluantii pe care omenirea ar fi dispusa sa ii accepte. Cu inteligenta si intelepciune, desi cam tarziu, omenirea poate incerca sa reduca si emisia acestui poluant, dar si efectul lui negativ. Natura, prin structura pe care o are, inca mai poate ajuta la realizarea unor asemenea scopuri. Utilizarea in viitor a energiilor alternative (acceptate ca „energii verzi”) va da inca o mana de ajutor indispensabila.
