Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza de la 24 ianuarie 1859 a produs o mare surpriza in cercurile politice din tarile europene. Evenimentul a fost considerat atat la Paris, cat si la Torino un succes al politicii Frantei si Sardiniei in rasarit impotriva Austriei. Marea Unire a fost considerata de Napolen III germene al unei revolutii iminente in Austria si ,element pentru succesul desavarsit si grabnic al proiectelor noastre.
Cuza provenea dintr-o familie de boieri, nu detinea nici un fel de rang regal, dar a primit o educatie europeana. Aceasta l-a ajutat sa isi atraga oameni pe langa el, dintre cei mai de seama, care sa ii ofere sprijinul si sa ii dea cele mai bune sfaturi. Unul dintre oamenii care i-au fost mereu alaturi a fost nimeni altul decat Mihail Kogalniceanu.
Unirea Principatelor Romane sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza a constituit o etapa obligatorie in evolutia Romaniei ca stat unitar si independent. (Fanel Badescu)
Alexandru Ioan Cuza a fost cel care a sustinut unirea celor doua principate, Moldova si Tara Romaneasca. Cuza fost ales domnitor al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 (17 ianuarie dupa calendarul gregorian) si al Tarii Romanesti pe 24 ianuarie 1859 (5 februarie dupa calendarul gregorian). Unirea celor doua principate romanesti va fi acceptata de puterile europene la Congresul de la Paris, din data de 18 octombrie 1858. Trei ani mai tarziu, unirea a fost declarata oficiala la 24 ianuarie/5 februarie 1862, numele noi tari fiind Romania, iar capitala stabilindu-se la Bucuresti.
