Nimic in lumea aceasta nu poate purta emblema certitudinii absolute, nici macar propria memorie – atat de fragila si adesea sugestionabila. Leo, la cei 90 de ani ai sai, imi povesteste despre casa fratelui sau, David: o vila spatioasa, cu ferestre mari si perdele bej, cu un salon in care obisnuiau sa fumeze trabuc cubanez atunci cand se intorceau de la vanatoare. Acestea sunt doar cateva din amintirile lui dragi, in realitate insa, Leo nu a avut niciodata un frate si nici nu a fost niciodata pasionat de vanatoare. Ce il determina atunci sa povesteasca in detaliu toate aceste lucruri? Se numeste Sindromul Falsei Memorii si afecteaza in special persoanele varstnice, dar, in ultimul timp, ritmul haotic al stilului de viata face ca spectrul de actiune al acestei boli sa se extinda si asupra tinerilor.
Fara indoiala, tineri sau varstnici, memoria ne poate juca feste. Daca „a uita” pare a fi cea mai comuna eroare in complexul sistem al memorie umane, iata ca exista si disfunctii ce pot fi mult mai grave. Acest sindrom actioneaza similar unui virus lansat pentru a disturba un program de calculator. In sertarul unde sunt arhivate amintirile reale, sunt adaugate informatii preluate cel mai probabil intamplator, din discutii aparent nesemnificative, purtate in decursul vietii cu diferite persoane.
Asadar, memoria lui Leo elaboreaza evenimente care nu i s-au intamplat lui insusi niciodata, insa, cu siguranta, fac parte din amintirile reale ale vreunui vechi prieten. Daca la 90 de ani erorile in functionarea memoriei pot fi puse pe seama oboselii sistemului nervos, la persoanele tinere, Sindromul Falsei Memorii poate sa apara ca o consecinta a unor traume majore. Aparent inofensiva, aceasta boala poate avea insa implicatii destul de grave, in functie de complexitatea amintirilor false. In SUA anilor ’80, salile tribunalelor purtau din ce in ce mai multe procese avand ca subiect abuzul sexual. Cum multe din aceste cazuri aveau ca „victima” persoane suspecte de a avea acest sindrom, specialistii in psihiatrie au incercat sa dovedeasca ca si acesta ar trebui luat in considerare in cazul proceselor ca disturbare psihica. In lumea oamenilor de stiinta exista adesea polemici, asadar, nu s-au gasit inca argumente suficient de puternice care sa sustina teoria Sindromului Falsei Memorii.
In consecinta, in 1992, ia fiinta in SUA Fundatia Sindromului Fals, fundatie care sprijina persoanele acuzate de abuzuri sexuale de catre persoane suspectate de a suferi de Sindromul Falsei Memorii. Exista specialisti care sustin ca acest sindrom poate fi si indus, nu neaparat cu ajutorul sedintelor de hipnoza, ci si prin simpla manipulare prin sugestie. Dincolo de polemicile expertilor in psihiatrie si psihologie, exista si pareri care sustin ca toate aceste disfunctii apar la persoanele cu imaginatia prea bogata. Cu sau fara prea multa imaginatie, tuturor ne place sa ne aruncam din cand in cand in lumea perfecta a fanteziilor, se pare insa ca cine exagereaza risca sa ramana captiv unor amintiri care nu ii apartin. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
