Nu stiu cum ma vad eu in ochii celor din jurul meu, stiu in mod clar cum ma percep ei ca fiinta, si acum pun accent mai mult pe atitudine decat pe aspect sau prima impresie. Uf, cat urasc ”chestia asta”: prima impresie. Mereu aud in stanga si in dreapta ca toti o folosesc. Oare eu de ce nu sunt adepta ei? Pentru mine, daca a fi om inseamna sa gresesti, atunci damn right, am nimerit unde trebuia. Nu sufar de narcisism acut si nici nu consider ca se poate spune despre mine ca sunt perfecta, nici in ochii celorlalti si nici macar in ochii mei. Si ce daca?
Ador sa gresesc, sa imi asum greselile si a doua zi sa o fac iar. Cum altfel as putea sa invat ceva? Si-n plus, cine e adeptul perfectiunii? Doar cei care nu vor sa invete lucruri noi, si nu cred ca e vorba despre nici unul dintre noi. Nu pot sa neg ca uneori tin cont de sfaturi, impresii, lucruri asemanatoare, pentru ca as risca sa ma acuzati de autoironie. Conteaza parerea mamei mele cand mergem undeva impreuna si spune, usor acida in replica, ca sa-mi mai inchid un nasture la camasa, iar eu bag placa aia: Na, mama, asa sunt vremurile. Daca tot am ajuns la momentul pe care eu il numesc ”confidente”, as vrea sa va zic o mica povestioara (stati linistiti, chiar e scurta, deci n-o sa va plictisiti), pe care am trait-o acum cateva luni. Asteptam tramvaiul si vremea (septembrie-inceputul lui octombrie) ma indemnase aiurita (ma scuzati pentru sentimentalisme, o consider o buna prietena uneori!) la un tricou putin mai decoltat. Vad in statie cum o femeie se uita la mine si ii spune unui domn: Fetele din ziua de azi nu mai stiu cum sa se imbrace ca sa atraga atentia. Parca noi nu puteam purta decolteu, dar interveneau reputatia, parerea vecinilor.
Am ramas masca, cum ar zice unii din popor… Nici macar nu sunt adepta a tot ce inseamna to show-off si nici macar nu consider ca eram extravagant imbracata sau lucruri de genul asta. Bine, acum intervine si conflictul ala intre generatii.
Tin cont de parerea celor din jur, dar atat cat consider ca pot indrepta ceva la mine. Doar atat. Cat despre parerea partenerului meu… da, uneori conteaza pentru o femeie complimentele persoanei de langa ea. Da, conteaza atat de mult, incat eu, daca sunt suparata pe el pentru noaptea trecuta, in care iar a uitat ca am facut un an impreuna si a preferat un meci cu baietii, daca-mi spune ca-s frumoasa, uit de restul lucrurilor proaste. Eh, ce sa faci? Asa suntem noi, femeile! (Da un poop Sa vad de zbori, Foto: Stock.XCHNG)
