De la inceput, as vrea sa specific faptul ca iubesc animalele. Am crescut la tara, acolo unde cateva pisici si un catel erau prietenii cei mai buni. Am invatat sa nu lovesc animalele, sa le ingrijesc si sa le acord atentia cuvenita, dar, mai presus de acestea, am invatat ca in tot ceea ce faci trebuie sa pui un strop de masura si de cumpatare. Acum cateva zile, o ruda apropiata a fost muscata de un caine hoinar. In realitate, cred cu tarie ca nu cainele a muscat-o, ci indiferenta autoritatilor, acea parte a societatii infectata de superficialitate, pentru ca muscatura unui patruped flamand si infrigurat inseamna de fapt muscatura unei societati in care notiunile de ordine, de cumpatare si de masura nu exista. Pentru o clipa mi-a venit in minte cazul extrem de la Botosani, cand 240 de caini au fost ucisi; apoi am citit o conversatie cel putin ciudata care se desfasura intre un jurnalist si o persoana ce se declarase „iubitoare de animale”: jurnalistul ii expunea persoanei respective faptul ca un caine a muscat o femeie, iar in urma plagilor femeia a decedat, iubitorul de animale raspunzand ca nu il intereseaza acest aspect.
Asadar, traim intr-o societate in care oamenii sunt mult mai predispusi la conflict decat la comunicare, in care individualismul a devenit atat de exagerat, incat fiecare are propria sa lume de care sa aiba grija o lume in care a disparut responsabilitatea aceea comuna de a compune o societate calda si primitoare, confortabila pentru toti. Acum, fiecare individ actioneaza conform propriilor idei: unii iubesc animalele mai presus de semenii lor, altii urasc animalele si le ucid cu cruzime si mai exista categoria aceea de oameni cumpatati, care incearca sa readuca un echilibru in societatea in care traim. Din pacate, dezechilibrele create de acest microb numit indiferenta vor fi foarte greu de inlaturat. Ni s-a dus vestea in lume pentru cainii vagabonzi, imi amintesc ca am fost intrebata in Pescia Romana (o localitate asezata la 100 km de Roma) daca este adevarat ca noi, romanii, nu mai iesim cu copiii afara pe intuneric, de frica sa nu fie muscati de caini, iar in timpul cat am stat in aceasta localitate am remarcat cu stupoare anunturile de la televizor, in care italienii erau rugati sa doneze bani pentru a salva cainii din Romania de la moarte. Se pare ca reusim sa devenim faimosi in lume dezvaluindu-ne numai acele laturi intunecate ale societatii. Nu se discuta de azi, de ieri, despre cainii vagabonzi, ci de ani de zile, ani in care unii au strigat Sa-i omoram, altii au strigat Sa-i tinem in adaposturi, insa ei, cainii, au ramas tot acolo, pe strada, iar cand se face intuneric, este adevarat ca patrupezii flamanzi se transforma in adevarate fiare, gata sa sfasie pe oricine le iese in cale. Dupa cum am precizat la inceput, iubesc animalele, in realitate, ele nu musca! Musca partea aceea a societatii in care se tolaneste indiferenta, in care domnesc extremele si exagerarile, in care nu mai exista cumpatare. (Rodica Puscasu)
