Baietelul meu Codrin are 1 an si 10 luni si e foarte pasionat de chei. Cheile de la masina, cheile de la usa, cheile de la posta, orice tip de chei il incita si-l provoaca la noi descoperiri. Zilele trecute a facut insa marea pozna… Eram in vizita la bunica. Codrin se plimba ca un titirez prin apartamentul spatios, explorand fiecare coltisor pana ce a dat de niste chei! Cheile la living erau in usa, asa ca al nostru Codrin era teribil de incantat sa le invarta, sa le scoata si sa incerce iarasi sa incuie. Il puteam auzi din bucatarie cum chiuia de bucurie trantind usa intre el si bunica si „simuland” (credeam eu) ca incuie broasca cu cheile.
Totul bine si frumos pana in momentul in care o aud pe bunica spunand putin impacientata:
– Ce faci, Codrinel? Hai, deschide usa!
Am inlemnit! Nu putea fi adevarat! O zbughesc intr-acolo si descopar, spre panica mea, ca pustiul meu reusise intr-adevar sa incuie usa cu cheile si ramase in interiorul camerei cu chei cu tot! Va puteti inchipui ce a urmat: Mama, tata si bunica lipiti de usa si explicandu-i lui Codrin timp de aproape o ora cum sa foloseasca cheile. Codrin asculta, spunea sigur pe el Da, da, zanganea putin cheile si apoi liniste…
Cu inima stransa, il rugam sa-mi spuna ce face, sa spuna „mama”, sa spuna orice… Nimic. Liniste. Apoi… sunet de degete batand in tastatura! Foarte frumos! Baiatul nostru s-a plictisit de actiunile noastre si s-a retras la calculator!
Asa ca am trecut la planul doi: am chemat un „instalator” priceput la toate si l-am rugat sa forteze usa. Au urmat apoi instructiunile date in cor lui Codrin conform carora trebuia sa stea departe de usa pentru a evita eventualele incidente. Iarasi emotii! Nu-mi confirma ca intelege si nici macar zgomotul in tastatura nu se mai auzea.
M-am rupt de lume in zgomotul facut de bormasina, de ciocane si de lamentarile bunicii… Tineam pumnii stransi si asteptam sa-mi vad copilul teafar.
– Buna ziuaaa!, il aud pe mester salutandu-l pe Codrin.
In sfarsit! Usa ciopartita era deschisa si-l vedeam pe puisorul meu ascuns sub birou, cu manutele pe pat si capul sprijinit pe maini. Se uita ganditor la toata agitatia. Explicandu-i si vorbindu-i despre ceea ce s-a intamplat, i-am descoperit cu drag fata micuta, putin consternate, insa mai mult incantata, si i-am sorbit cu nesat cuvintele in timp ce-si agita manutele prin aer. (Anca Gramaticu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Povesti_de_viata/Baietelul_meu_este_pasionat_de_chei/1]}
