Romania, ca multe alte locuri din lume, ascunde locuri pline de mister, purtatoare de legende care dainuie peste ani si ani. Una dintre cele mai tainice legende apartine Baraganului. Multi cred ca Baraganul este doar o campie nesfarsita, unde iarna „musca” viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu.
Cea mai veche legenda din Baragan dateaza de pe vremea invaziei turcesti, iar grozaviile s-ar fi petrecut intre Calarasi si Lehliu, in comuna Dor Marunt, celebra nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Conform legendelor locale, aici se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte, strajuite de flacari fantastice, de un albastru nelumesc ce danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor. Locurile sunt secrete, iar duhurile care le protejeaza se transforma, spune povestea, in flacari albastre care „danseaza” uneori deasupra campurilor. Cine ajunge la ele nu scapa de blesteme. Povestile de sute de ani, care s-au tesut in jurul averilor impresionante, i-au cutremurat pe oameni. Blestemul banilor a fost insa mai puternic decat dorinta de inavutire.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit, in timp ce ara, un urcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care a confiscat taranilor toate monedele gasite. Foarte aproape de Movila se afla un alt loc incarcat de mister. Este vorba despre Padurea Calugareasca, unde se spune ca nu bate niciodata vantul, iar linistea ce cuprinde padurea este de-a dreptul asurzitoare.
Legenda acestei paduri se trage din vremea razboaielor cu turcii. Locul este plin de mister, iar sufletele care nu si-au gasit linistea sute de ani bantuie si acum printre copaci. Pe vremuri era un schit de calugari care au fost insa ucisi de turci. Ultimul calugar ucis de armata turceasca a aruncat asupra lor un blestem greu. La iesire din Padurea Calugareasca sunt foarte multe cruci, despre care legenda locului spune ca stau de paza pentru ca spiritele paganilor sa nu poata iesi din padure.
O alta poveste asociata cu localitatea Dor Marunt, despre care se mai vorbeste si astazi, s-a petrecut la Biserica Noua. Se spune ca o comoara a fost gasita aici, la radacina unui nuc. Pintecan, un barbat din sat, ar fi gasit urciorul cu bani din aur, care i-a schimbat intreaga viata. Se pare ca averea ar fi fost ingropata de turcii care i-au ucis pe calugarii din Padurea Calugareasca. Desi ar fi avut un vis in care i se cerea sa ridice o biserica, taranul nu a dat importanta. A inceput sa cheltuie averea, si-a cumparat oi si a devenit unul dintre cei mai instariti oameni din zona. Nici nu-i trecea prin cap ca blestemul comorii il va urmari indeaproape. Prima nenorocire l-a lasat fara grai. Cel mai de pret lucru, copilul pe care il avea, a fost gasit mort in patut.
Nici de aceasta data, visul nu i-a dat pace. Localnicii spun ca i s-a cerut, din nou, sa ridice o biserica pe locul unde a descoperit comoara. Dupa ce si-a inmormantat fiul, Pintecan a construit biserica, despre care se spune ca este actualul locas de cult din Dor Marunt. In noaptea nenorocirii, din nou a auzit o voce spunand ca, daca nu face biserica, alte rele si mai mari vor veni peste el. Atunci s-a dus si a taiat nucii si a facut biserica. Pictura el a comandat-o si a vrut sa fie asa: cu copilul lui spanzurat. Apoi si-a trait restul vietii la Bucuresti, iar cand a murit, l-au adus si l-au ingropat in podeaua bisericii, in cripta. In biserica exista si astazi o fresca in care sunt pictati un barbat si o femeie, dar si copilul lor spanzurat.
Sursa: Antena Satelor
