Imi amintesc cu mare drag cum in copilarie mergeam la tara, la bunici, in fiecare vacanta de vara. Ne pregateam bagajele cu cateva saptamani inainte de plecare, caci abia asteptam sa se termine anul scolar si sa mergem in vacanta la bunicii nostri dragi. M-au fascinat inca din copilarie oamenii din satele romanesti, oameni simpli, dar politicosi, inimosi si atat de harnici. Nu era posibil sa te intalnesti cu cineva acolo pe strada si sa nu-l saluti. Nu gaseai un om sa nu salute batranii, sa nu adreseze acel buna ziua!
Erau multi pe care nici macar nu-i cunosteam, insa acel buna ziua al lor imi insenina ziua si ma indreptam mai voios la locul de joaca. Si, Doamne, cat sunt ei de politicosi! Dupa fiecare salut ma intrebau unde merg, ce fac, iar cei care nu-si mai aminteau de mine (caci eram in crestere, deci intr-o schimbare continua) ma intrebau: tu al cui esti? Vorbele dulci ale oamenilor de la tara iti faceau ziua mai vesela, te simteai important ca om.
Acum, desi multi dintre ei nu mai sunt in viata, traditiile sunt duse mai departe de cei tineri, care si-au format si ei acest obicei al omului politicos. Si acest lucru ma face sa ma simt mandru ca sunt roman. (Vasile Draghita, Foto: Stock.XCHNG)
