Avem in viata suisuri si coborasuri, momente de glorie si momente de deznadejde, clipe bune si mai putin bune. Toate fac parte din viata, toate se leaga cumva, au o pedagogie si un rost, chiar daca la un moment dat nu intelegem. Unele sunt un dat, altele sunt consecinte ale actiunilor noastre, tot ce traim ne influenteaza si ne formeaza un bagaj pe care-l purtam cu noi prin valtoarea anilor. Spun o poveste despre noi si despre felul in care ne-am chivernisit timpul lasat noua pe acest pamant. Indiferent de momentul in care ne gasim, important este felul in care ne raportam la Dumnezeu.
Il gasim in toate, si-n bucurii, si-n tristeti, si-n sanatate, dar mai ales in boala. Mereu prezent, mereu atent, ingaduitor si ocrotitor. Multi aleg sa-L ignore, sa-L alunge cu orice pret din viata lor, insa El asteapta iubitor si-i cauta, asa cum cauta pastorul oile sale. Multi Il cauta doar la nevoie sau la boala, uitand apoi repede de ajutorul primit. Important este ca El este mereu prezent, mereu aproape, chiar si in curtea spitalelor, asteptand pe cei in suferinta sa-si lase of-ul la picioarele Sale. Si la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, in locul in care ajung cele mai multe si cele mai grave cazuri de boala, Dumnezeu isi face temeinic simtita prezenta.
Atat prin medicii si personalul prin intermediul carora lucreaza, cat si prin Sfintele Slujbe care se savarsesc in biserica spitalului. Prezenta unei biserici in curtea unui spital nu poate fi decat dovada si mangaierea ca Dumnezeu este cel mai aproape de oameni, atunci cand ei sunt in suferinta. Situata langa Facultatea de Medicina si Farmacie, intr-un mic parculet cu brazi si verdeata din incinta spitalului, biserica zvelta din lemn, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este un mic colt de spiritualitate autentic romaneasca.
Construita in stil maramuresean, pe o fundatie solida de piatra, biserica intinde indraznet in sus o turla inalta. In varful ei, o cruce ca o antena trimite miile de rugaciuni direct spre Cer. La umbra zidurilor inalte ale spitalului, bisericuta din lemn de brad spune povestea neamului nostru atasat de traditii si de credinta ortodoxa. Aici orice pacient poate obtine asistenta religioasa si spirituala, mangaiere si un plus de curaj pentru a lupta cu incercarea prin care trece. Slujirea unui preot intr-un spital este o adevarata binecuvantare pentru pacientii si familiile acestora, care-si pun nadejdea in medici, dar mai ales in Dumnezeu. Incepand cu anul 1992, Spitalul Universitar de Urgenta a devenit primul spital din Bucuresti care a beneficiat de slujirea unui preot.
Astazi este binecunoscuta tuturor, misiunea preotilor de caritate care-si desfasoara misiunea jerfelnica in spitale. Timpul a decis aici nevoia construirii unei biserici, care a fost sfintita in anul 2002 de Preafericitul Patriarh Teoctist, impreuna cu Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, si un sobor de preoti. De atunci, slujbele si rugaciunile curg neincetat. Pacientii cauta alinare si liniste, sanatate trupeasca si sufleteasca, iar aici gasesc de toate din plin.
Dovada stau miile de vindecari, miile de ridicari, oamenii tamaduiti care vin pe targa si pleaca pe picioarele lor. E un permanent du-te-vino la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. Sirenele urla, medicii alearga, targile sosesc cu sutele in fiecare zi. Exista multa agitatie, boala si suferinta, insa de cele mai multe ori finalul e cu bucurie si sanatate. E un du-te-vino, dar e acel drum du-te bolnav si vino sanatos pe care orice pacient vrea sa-l parcurga. (Bianca Sarbu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Biserica_Spitalului_Universitar_de_Urgenta_Bucuresti/1]}
