Deunazi am fost intrebata de o fetita scolarita, cu codite, inima zburdalnica si ochii sclipitori, ce o sa ma fac cand o sa fiu mare, mare?! Si uite asa m-am procopsit cu o tema de casa – de pregatit si de expus in fata unui copil cu privire iscoditoare. Un bun prilej pentru un remember nostalgic, la minut, de trecere in revista a ultimilor ani, cu bune si cu rele. Am zambit sagalnic amintirilor mele dragi si am incercat sa ma transpun in pielea personajului ce o sa devin cand o sa ma fac mare, mare.
Ma vad aceeasi Marie, dar cu o alta palarie, nu de snoaba, ci de Artista-Sculptorita a Sufletelor nepoteilor mei, ce simte ca este vremea bunicutelor tinerele, sprintare, dar cu bun-simt si bun-gust, inca bine mobilata la mansarda – sper si increzatoare in menirea de a modela tinerele vlastare, slefuindu-le cu arta si talent caracterul, personalitatea de viitori adulti. Pentru ca varsta maturitatii este cea mai oportuna conjunctura de a te lansa pentru cea din urma data pe val, fructificand bagajul de talente mostenite genetic, sau obtinute de-a lungul unei vieti de explorare si fructificare a oportunitatilor – vreau sa cred ca atunci cand o sa ma fac mare, mare voi deveni bunicuta – o bunicuta inteleapta. I-am spus asadar fetitei cu ochi albastri o poezioara incropita ad-hoc, insotita de o mimica, cand vesela, cand trista, maimutarindu-ma un picut pentru a o binedispune:
Bunicuta sugubeata pe nepotei ii invata,
Despre Shakespeare, Cuza, Churchill,
Nea Marin, Bill Gates si Piersic,
Oscaruri si Olimpiade, Referenduri si Ocheade.
Despre Ponta si Basescu, Eba, Badea si-Antonescu,
Despre fluturi si rechini, dar si despre anonimi
Cehi, francezi, englezi, danezi, rusi, romani sau portughezi
Ce-au slavit in versuri Omul, Traditia si Onorul
Unei vieti adevarate,
Cu multe fapte insemnate.
Interlocutoarea mea a zambit scurt, usor nemultumita de raspunsul meu, prea lung cred, si a adaugat sigura pe ea: Eu, tanti, cand o sa fiu mare, mare, vreau sa ma fac Colindator de Craciun.
Am ramas pe ganduri, in timp ce frumusetea mica se indeparta sarind coarda. A fost poate cea mai frumoasa conversatie ce am purtat-o in ultimul timp. O alta lectie servita de un copilas unui adult. Copiii Romaniei sunt pregatiti sa primeasca, zambind si cantand, viitorul in sufletele lor curate! Sarbatori fericite si un an nou numai cu zambete! (Anelia Dogaru Goncea, Foto: Stock.XCHNG)