E minunat sa faci cadouri, mai ales de Craciun. Depinde insa si ce fel de cadouri. Exista, din pacate, si cadouri otravite. Ne gasim la finele unui an plin de astfel de cadouri… De la taieri de salarii, impozitari de pensii, disponibilizari, taieri de ajutoare, prime si subventii, cu greu vei gasi vreun drept care sa nu fi fost amputat. Dar s-a si dat… S-a dat o crestere de TVA, cresteri ale altor taxe si impozite, cresteri de accize, cresteri de preturi la energie si multe altele. Asa cum am fost avertizati, deja de acum un an de zile, am fost ciuruiti. Nu a fost o figura de stil. Este purul adevar. Parca iti vine sa parafrazezi o replica de film si sa strigi: Nu trage, dom’ Semaca! Ce va fi la anul vom vedea… Legile adoptate in regim de urgenta ne anunta oricum un viitor pe care cred ca nimeni nu mai este nerabdator sa-l traiasca.
Astfel, nu este de mirare ca, in ajunul Craciunului, s-a aruncat, in plina sedinta a plenului, de la balconul Parlamentului, un om disperat, dupa ce si-a scris pe tricou: Ne-ati ciuruit si ne-ati vandut, ne-ati ucis viitorul copiilor! Dupa o scurta pauza, sedinta a continuat. In fond, ce conteaza un om? Noi trebuie sa continuam cu cadourile otravite. De Craciun trebuie sa ne facem norma. Ce i-a ramas de facut romanului? Sa se arunce de la balcon sau sa se spanzure, asa cum a facut un alt barbat. Si el tot angajat al televiziunii. Tot cu serioase probleme financiare. Cadourile dau roade. Cadouri sunt pentru toata lumea. Firmele sunt si ele coplesite de cadouri. Taxe peste taxe. Si, in special, cat mai multa nesiguranta. Se obtine simplu, daca dispui de un shaker legislativ ca al nostru, capabil sa schimbe o lege inainte chiar de a o promulga. In ’90, se scanda Noi muncim, nu gandim! Acum am avansat si am trecut la faza Noi legiferam, nu gandim! In fiecare zi ni se spune ca e important sa apara o lege. Nu conteaza ce contine. E suficient timp dupa aceea sa o schimbam cat si cum poftim.
Am devenit celebri drept mancatori de lebede si apoi prin arta cersitului. Am fost celebri prin mineriade, prin modul in care de la cel mai inalt nivel s-a multumit hoardelor de batausi care au omorat zeci de oameni. Astazi, suntem celebri prin modul prin care, tot de la cel mai inalt nivel, se afirma pe rand despre fiecare categorie socio-profesionala ca e formata din trantori si incompetenti. Circul e in floare. Dar oriunde in lume spectacolul e suportat… pana la bani. Daca romanul trebuie sa rabde, strainul nu e dispus. Ei au in spate un stat, in sensul propriu al termenului, un stat care reactioneaza. E greu sa explici unor firme europene de ce le ceri spagi mai mari decat in Africa sau de ce le furi cu nerusinare banii. Protesteaza americanii. Angela Merkel vine si ti-o spune clar in fata, fara menajamente. Dar nu e nimeni care sa o asculte. Francezii scriu la ei in presa si te trateaza mai ceva decat pe un maidanez. Se poate mira atunci cineva ca nici nu se gandesc sa ne primeasca in Schengen? Trebuie ca cineva sa fie nebun pentru a-si imagina ca am putea fi primiti in conditiile actuale. Din pacate, insa cui ii este adresat si acest cadou? Evident, tot noua, celor care ne este oferita solutia grevei foamei sau, daca nu ne place, cea a aruncarii de la balcon. Acum cateva decenii circula o intrebare: Funia ne-o asigura statul sau trebuie sa venim cu ea de acasa? Acum nu e cazul sa mai intrebam. Statul in mod cert nu ne mai asigura nimic… E un stat reformat, un stat minimal. Adica, in traducere, asigura totul, insa doar pentru o gasca restransa. Restul poate sa plece la plimbare in lumea larga, daca sunt in stare, sau sa-si caute singuri funia. Din pacate, tot mai multi se pare ca au inceput sa se conformeze. Faptul ca niciodata nu am mai fost atat de umiliti, ca romani, cu siguranta nu mai intereseaza decat cel mult pe cei care au inceput sa-si caute funia. Dar nici pe asta nu o capata cadou de Craciun. Si atunci prefera sa se arunce de la balcon.
Inainte de ’89, lumea se uita la noi cu mila. Astazi, se uita cu dispret. Inainte de ’89 eram o mare inchisoare, astazi nu mai suntem decat o tara de mana a doua. O tara in care suverane sunt minciuna, hotia, spaga si nesimtirea. Astea sunt cadourile care se cern peste capetele noastre. Intr-o vreme circula o vorba: Frumoasa tara, pacat ca-i locuita! Se pare ca astazi atotputernicii zilei vor sa repare aceasta greseala. Ca atare, se straduiesc sa eradicheze nasterile, sa lichideze batranii si sa-i goneasca pe ceilalti din tara. Ma intreb insa ce-or sa faca dupa ce-or ramane doar ei intre ei, doar hoti si pungasi. E si asta o deformatie nationala. Sa faci haz de necaz… Dar nu pot sa nu ma gandesc cum o sa le fie cand or ramane singuri sa se fure, sa se minta si sa se ciomageasca intre ei. Acum, odata cu nasterea Domnului, lumea ar trebui sa devina mai buna, dar frica imi e ca ei vor ramane tot fara de Dumnezeu! Saracii, doar ei sa nu primeasca nici un cadou de Craciun… (Valentin Macavei, Foto: Stock.XCHNG)
