In martie, mai mult decat alta data, te duce gandul la femeile din viata ta si la trairile lor sublime sau dureroase. In martie, mai mult decat alta data, gandul iti fuge la implinirile tale si la nefericirile tainuite in inima-ti sfartecata. Fiecare zambet primit sau pierdut iti cere plata: o cuta pe fruntea-ti ingandurata. Fiecare imbratisare dulce sau tardiva iti cere vama: un suflet pustiit. Fiecare iubire inflorita sau apusa iti cere seama: o farama din inima ta.
Care femeie n-a simtit junghiul neiertator cand iubirea a ocolit-o? Care femeie n-a plans dureros cand iubirea a parasit-o? Care femeie n-a innodat lacrimi amare in gand si in suflet cand iubirea a ofilit-o!
Si nu e vorba de iubirea adolescentina, superficiala, trecatoare! Sau de iubirea firava, indoielnica, tematoare a tineretii scrutatoare! E vorba despre iubirea matura, responsabila, a femeii ce-si doreste implinirea!
Intr-o frumoasa zi de mai, Cupidon te-a sagetat. Ti l-a aratat pe El, cel care ti-a devenit mai drag decat lumina propriilor ochi. Ti-a valurit inima ca sa zbori pana in inaltul cer al sperantei. Ti-a deschis aripile ca sa-ti vezi trupul mistuit de patima. Ti-a dat tie toata vitalitatea naturii ca sa te poti inalta pe calea cunoasterii. Dar ti-a incetosat ochii sa nu poti vedea ca, in drumul ei, sageata te-a atins doar pe tine…
Tu ti-ai facut sperante, ai gandit sublim la iubirea ce avea sa te implineasca, la fiii si nepotii ce aveau sa binecuvanteze nasterea lor si taina ta. Ti-ai trecut prin fata ochilor toata fericirea ce te asteapta cu bratele deschise, toate suisurile si caderile vietii tale infloritoare.
Cand ceata de pe ochi ti s-a risipit, cand taina iubirii si-a dezvelit neputinta, cand ai inteles crudul adevar, in locul lui Cupidon te-a luat sub tutela ei toata nefericirea lumii intregi. Durerea ti-a secat lacrima, deziluzia ti-a vlaguit trupul, vertijul prabusirii ti-a inecat sufletul. Viata si moarte te-au impartit ca pe o prada…
Dar ti-ai amintit substratul fin al sufletului tau, deprins de mult: iubirea te inalta, iubirea te purifica, iubirea te alina… Pasarile zboara in inaltul cerului si cuceresc lumea prin zborul lor gratios, cu aripile libere. Soarele rasare in fiecare zi atat pentru cei binecuvantati, cat si pentru nefericiti. Luna vrajeste cu taina ei atat inima franta, cat si pe cea ingemanata. Ce suntem noi in Univers? O particica insufletita, o viata ce trebuie sa-si gaseasca menirea, ce trebuie sa-si depaseasca obstacolele si sa-si cante bucuriile! Un suflet ce trebuie sa se aplece asupra celor obijduiti, asupra celor care traiesc, intr-adevar, o tragedie!
Si te invaluie revelatia: esti binecuvantata tocmai pentru ca ai simtit cea mai tainica energie din lume! Esti fericita tocmai pentru ca ai aflat zborul si inaltul cerului! Esti norocoasa tocmai pentru ca stii sa faci distinctie intre sublim si cadere! Tocmai pentru faptul ca ai aflat idealul si ca ai spre ce sa tinzi, ca ai aflat coordonatele dupa care sa-ti ghidezi viata! Iubirea te-a inaltat! Chiar cu pretul unei farame dureroase furata inimii tale! (Alexa Cernauteanu)
