Copiilor le place sa primeasca daruri, jucarii, dulciuri, orice constituie o atentie acordata anume lor. Si nu numai de ziua lor, de Paste sau de Craciun. Oricand. E ca o atentie speciala pentru ei, din partea parintilor, a rudelor, a prietenilor de familie, a cunostintelor. Cu totii vor sa ii vada pe micuti fericiti si bucurosi, fie doar si pentru o scurta perioada de timp. Putini oameni stiu sau se gandesc mai atent la cadourile pe care le fac celor mici. Uitam cum era cand eram in lumea lor, cand vedeam totul de jos in sus si toate ni se pareau mari si greu de inteles. Lumea proportiilor noastre de atunci era foarte asemanatoare cu cea a lui Guliver in tara uriasilor.
Pentru copil, toate sunt mari si dificil de manipulat. Tocmai de aceea este bine ca papusile sau jucariile pentru copii sa aiba o proportie de 1 : 3, adica sa fie de cel putin 3 ori mai mici decat ei. Cineva recomanda chiar ca o papusa sa nu depaseasca lungimea bratului copilului, de la mana pana la cot. In felul acesta, ea/el va fi in stare sa o manipuleze, sa se poata juca usor cu ea, sa o traga dupa ea/el si sa proiecteze imaginea dorita asupra acelei papusi.
Am vazut multi copii care au primit tot felul de ursuleti sau papusi de plus, de cel putin doua ori mai mari decat ei. Pentru noi, oamenii mari, aceste „jucarii” pufoase par atragatoare, placute, frumoase. Dar pentru ei, pentru copiii foarte mici, sunt putin scarry. Stiu ca sunt doar papusi sau jucarii, ca sunt din plus, insa in mintea lor de copii mici capata o valoare incerta: nu sunt nici ursi adevarati, dar nici doar jucarii. Si atunci nu stiu cum se pot raporta la o astfel de imensitate de jucarie. Asa incat acestia raman abandonati prin cate un colt de camera, pe o canapea sau pe un pat. Pentru fetita, relatia cu papusica ei replica relatia dintre ea si mama. Poate vorbi cu papusica, ii poate face ce mama ii face ei, fetitei.
Cand cumpar o jucarie unui copil ma gandesc la el sau la ea, la ce stiu ca i-ar face placere, la inclinatiile sau preferintele lui/ei. Chiar daca nu sunt jucarii scumpe, ele capata valoare tocmai prin faptul ca sunt luate anume, pentru acel copilas, si nimeni altul. Iar el parca simte acest lucru, aceasta atentie, acest fel de a-i arata ce simt pentru el. Si apreciaza.
Copiii nu uita jucariile si nici pe cei care le-au daruit. Intr-o zi, mergand pe strada, am vazut intr-o vitrina o masinuta de jucarie. M-am gandit ca acea copie in miniatura a unei masini sport de epoca este cadoul cel mai potrivit pentru ziua de nastere a baietelului unei prietene. Asa ca am cumparat-o si i-am dat-o mamei sa i-o dea in dar, din partea mea, eu neputand sa ajung la aniversare. La un an dupa aceasta, am facut o vizita prietenei si copiilor ei. Jucandu-ma cu ei, am observat masinuta, pe care de altfel o uitasem. Mi-a placut tare mult si i-am spus aceasta si baietelului, iar el mi-a replicat: Pai tu mi-ai luat-o, anul trecut, de ziua mea. Nu-ti mai amintesti?. Am ramas foarte surprinsa. Desi eu nu fusesem la aniversarea lui, sa ii dau darul in mod direct, el tinuse minte ca masinuta e de la mine. Si vorbesc despre un copil care, inainte de ziua lui, ma vazuse doar de doua ori in viata lui.
Copiilor le plac jucariile simple, pe care le pot manipula usor, cu care pot inventa tot felul de jocuri. Jucariile mari, teleghidate, prea complicate pentru varsta lor, isi pierd interesul foarte repede. Mergand la aniversarea unui nepotel de-al meu, am fost sa ii cumparam cadouri; sotul meu i-a luat un avion mare, teleghidat si destul de greu de asamblat si manipulat. Eu i-am luat doua avioane mici de tot, pe care le-ar fi putut tine in manutele lui mici. Fireste, avionul cel mare a facut furori, insa a fost repede abandonat in favoarea avioanelor celor mici, de plastic, cu care s-a jucat toata dupa-masa. Asa ca nu are rost sa investiti multi bani in jucarii mari si complicate. Copiii se bucura in primul rand de atentie, de jocurile si jucariile pentru varsta lor, luate anume pentru ei, cu dragoste. (Oana Cristina, Foto: Stock.XCHNG)
