Consider a fi foarte buna ideea concursului dumneavoastra, destinat cu precadere tinerilor la inceput de drum. Eu am 22 de ani, deci as putea spune ca ma incadrez in aceasta categorie. Desi sunt studenta si, uitandu-ma in jur la colegii mei care inca nu simt ca au terminat-o cu invatamantul obligatoriu, ma simt a fi efectiv aruncata in societate, intre oameni mereu grabiti si ingandurati, care nu au timp sa te ajute, sunt focusati doar pe activitatile personale si pe cele ale propriei familii.
In Romania este foarte greu pentru un tanar care incearca sa se desprinda de aripa parinteasca si sa o ia singur in zbor. Majoritatea aleg zborul european, dar, dupa cum se preconizeaza, liniile aeriene catre Vest se vor sista si ele. Nu vreau sa alunec pe panta melancoliei si sa va descriu cat de mult mi-as dori ca universitatile sa inceteze cu atata teorie si sa ne ofere posibilitatea de a si practica, sau alte neajunsuri ale vietii de student. Poate spre deosebire de studentii care vin din alte orase sa studieze aici eu sunt putin mai norocoasa, insa am un tata destul de autoritar, care sub orice forma vrea sa ma confrunt cu aceleasi greutati pe care le-a intampinat el in tineretile lui.
Dar sa trecem peste aceste aspecte. Consider ca am avea o Romanie mai buna daca am schimba mentalitatea tuturor, ceea ce este imposibil. Acum nu spun ca mi-am pierdut speranta, daca as face asta, chiar nu as mai ramane cu nimic, dar nu avem bine inradacinate in constiinta conceptele de moralitate, corectitudine, constiinta civica sau igiena… Suntem foarte individualisti, pasivi si lenesi. Desigur, cu exceptiile de rigoare. De exemplu m-am suparat foarte tare cand la mine in oras (Iasi) s-a incercat a se introduce la fiecare statie de tramvai sau autobuz refugii foarte frumoase, moderne si utile noua cetatenilor. Insa peste nici o saptamana au devenit pictate, zgariate, cu sticlele sparte. Asta probabil din frustrarile noastre… din discrepanta sociala tot mai accentuata in Romania. Asadar, se merge pe premisa faptului ca, daca eu nu am, sa nu aiba nici altul, mentalitate ce nu va schimba nimic in bine prea curand.
Mi-ar placea sa comunicam intre noi, sa ne orientam spre binele comun si astfel sa fim toti multumiti cu existenta noastra. Daca suntem multumiti cu noi insine, vom dori sa ii multumim si pe ceilalti. Stiu ca suna utopic. Totusi, ca sa schimb registrul pesimist si sumbru, am avut parte si de oameni minunati, care mi-au aratat ca impreuna putem face un pas inainte spre lumina. Oameni care mai au incredere in noi, care stiu sa vada dincolo de aparente. Poate generatiile viitoare vor intelege mai bine aceasta nevoie a tuturor si vor da mai mult randament in acest sens. (Monica)
