Am crescut si am trait profund marcata de traditii si cu o incredere vie in calitatile poporului nostru si in frumusetile acestei tari binecuvantate de Dumnezeu. Am considerat mereu ca lucrurile urate sunt simple accidente de care vom putea scapa. Mi-am dorit un copil si l-am crescut incercand sa-l fac sa iubeasca frumusetile acestei tari, traditiile ei si sa respecte valorile profunde ale ortodoxiei. Dar trebuie sa recunosc ca pe an ce trece mi-e tot mai greu sa-mi pastrez speranta ca intr-adevar copilul meu va ajunge sa traiasca intr-o Romanie civilizata si prospera in care valorile crestine sa fie la ele acasa. De la an la an, mitocania, nesimtirea si faradelegea politicienilor si, din pacate, de multe ori chiar si a unor personalitati ce se pretind intelectuali polueaza mereu mai rau atmosfera acestei tari.
Spoliata si calcata in picioare, tara se scufunda vazand cu ochii, mai mult decat oricand in istoria ei, intr-o neagra mizerie. Iar daca ii asculti pe politicieni, de vina este poporul. Sper din tot sufletul ca spiritul sanatos romanesc sa renasca totusi, sper sa mai fie destui romani carora sa nu le fie indiferent ce se intampla cu tara lor si sa reusim sa provocam o adevarata schimbare la fata a acestei tari. As vrea ca oamenii sa ajunga sa inteleaga adevarata valoare a invataturilor lui Hristos si a tainelor profunde ale evenimentelor pascale. Sa reusim sa redescoperim taina rugaciunii si minunea dragostei fata de Dumnezeu si de aproapele nostru. Sunt baza educatiei pe care am dat-o si o dau copilului meu, alaturi de respectul fata de istoria si de traditiile tarii si neamului nostru. Imi este insa rusine de cartile lui de istorie si chiar de cele de romana. Cum sa-si iubeasca neamul si tara cand nimeni nu-i invata istoria si valorile culturale si in primul rand literare ale acestei tari?!
Copilul meu le invata acasa. Dar in multe familii parintii nu au timp sa se ocupe suficient de ei. Pe acei copii cine ii invata? Distrugem scoala, dar ce punem in locul ei? Mass-media ataca biserica. Si ce cred ca vor realiza cu asta? Este o rusine ca la slujba de canonizare a unui fost staret lumea sa se calce in picioare in curtea manastirii. Dar aici nu este de vina Biserica, asa cum multi incearca sa spuna. De vina este starea in care a fost adus acest popor. De vina sunt cei care prin propriul exemplu au incercat sa ne invete pe toti ca valoare nu au decat furtul, mitocania si calcarea in picioare a celor din jurul tau. Aceasta protipendada invatata sa calce pe cadavre. Sper inca sa fim in stare sa ne desteptam la timp si sa schimbam directia in care aceasta tara este impinsa deja de prea mult timp in prapastie.
Nu avem nimic de asteptat de la cei care s-au cocotat in varful bucatelor. Schimbarea nu poate veni decat de la noi. De la cei care nu am incetat sa ne iubim tara, traditiile si limba si care ne dorim cu adevarat sa le asiguram copiilor nostri un viitor in propria lor tara. Sa avem puterea sa ne aparam traditiile si credinta, sa invatam ce apare bun in lume si sa ne aparam de ce e rau si sa ne cladim propriul viitor. Caci nici in lume nu tot ce apare e bun. Stramosii aveau discernamant, masura si bun-simt. Dar aveau in primul rand dragoste de tara si de Dumnezeu. Sper sa reusim sa revenim la aceste valori si atunci copiii nostri vor putea avea parte de tara si de viitorul pe care il merita. Daca nu vom reusi, vor castiga cei care ii indeamna sa plece unde vad cu ochii, sa lase tara de izbeliste, caci sunt destui cei care ravnesc de mult la frumusetile meleagurilor noastre. Eu sper insa si cred in continuare ca vom fi destui care sa ne straduim si sa reusim sa asiguram copiilor nostri viitorul pe care il merita, aici in tara stramosilor nostri. (Nicolae Zidaru, Foto: Stock.XCHNG)
