Strainii care ne viziteaza tara raman adesea surprinsi sa descopere un popor care isi pastreaza cu sfintenie mestesugurile populare ce supravietuiesc in ciuda vremurilor moderne. Lumea intreaga s-a obisnuit cu oferta pietei. Obiecte de serie, obiecte lucrate de masinarii roboti, obiecte contrafacute, industriale, copii, kitsch-uri, chilipiruri… Pe noi, romanii, insa, obiectele artizanale care au prins suflet din stradania taranilor ne fac cunoscuti in lume pentru pricepere si indemanare. Domeniul ceramicii ramane poate cel mai fascinant, avand in vedere modul autentic de lucru care se pastreaza neschimbat de mii de ani. Un mestesug stravechi, inca viu, care a inmagazinat toata priceperea, stradania, simplitatea si iubirea de frumos a stramosilor nostri. Olaritul este cunoscut pe teritoriul tarii noastre din cele mai vechi timpuri, marturii evidente despre prelucrarea vaselor de lut fiind mereu aduse in lumina de arheologi.
La inceput, vasele de lut aveau intrebuintari practice, fiind folosite la depozitarea alimentelor. Oale, strachini, cani, urcioare, ghivece si multe alte vase erau nelipsite din bucataria si gospodaria taraneasca pana nu demult. Astazi, bucatariile moderne le-au uitat. Locul vaselor de lut a fost luat de vase de inox, de portelan si de… caserole. Sticla si plasticul ne-au devenit prietene. Doar batranii nostalgici mai pastreaza astfel de obiecte pentru deosebita valoare sentimentala. Ceea ce era practic si util odata a devenit cu trecerea timpului cel mult obiect de decor. Statuete si vaze artizanale se mai zaresc timid prin apartamentele orasenilor, amintind de vremurile de odinioara. Mestesugul olaritului a ramas acelasi, doar intrebuintarea obiectelor s-a schimbat.
Pe roata sa, olarul transforma lutul in arta in acelasi mod ca acum 2000 de ani. Dospirea si framantarea lutului, uscarea si arderea vaselor sunt secrete bine pastrate, transmise din generatie in generatie, in general in cadrul familiei, de la parinti la copii, de la bunici la nepoti, fiecare generatie aducand un plus de noblete si rafinament, perfectionand, diversificand si infrumusetand un mestesug cu o indelungata istorie. Este o arta a pamantului. Toate materialele folosite sunt naturale. Olaritul e rodul pamantului transpus in arta, inmuiat cu apa si intarit cu foc, iar mai apoi infrumusetat in culori naturale, care sunt obtinute tot din pamant. Este o alta relatie a omului cu pamantul. Legatura cu pamantul ridicata la rang de arta, o arta nascuta pe roata olarului. Unul dintre prestigioasele centre de ceramica populara din tara pe care le-am vizitat de curand se gaseste la Horezu. Toata lumea a auzit de Horezu si de bogatiile artizanale care se lucreaza aici. Toti identifica ceramica de Horezu pentru ornamentele specifice zonei: un motiv central, inconjurat de cercuri concentrice, trasate cu gaita. Soarele, cocosul, pestele, pomul, spicele, spirala sunt elemente des intalnite in zona.
Micile magazine de la marginea drumului asteapta curiosi de toate felurile. Universul interior este unul de poveste. Odata ce ai trecut pragul, intalnind ceramica romaneasca, ai senzatia ca ai intrat intr-o lume de basm. Obiecte mai mici sau mai mari, frumos impodobite cu motive traditionale, colorate, smaltuite, dau o caldura deosebita locului. Ochii se bucura impreuna cu sufletul la vederea atator obiecte vii care spun o poveste straveche, aceea a culturii materiale si spirituale a poporului nostru. Am privit, m-am incarcat de atata bucurie si am trecut dincolo, in atelierul de lucru, acolo unde incepe povestea fiecarui vas. Pamant framantat si modelat pe roata, pus la uscat, pictat manual, smaltuit, apoi ars in cuptor. Aparent un proces simplu, insa tocmai in aceasta simplitate sta toata frumusetea. Lucrul facut de mana omului dupa o tehnica veche de cand lumea fascineaza si azi. Pacat ca acest mestesug nu este pretuit la adevarata valoare. Ceramica romaneasca este un brand de care nici nu suntem constienti. A trecut de mult granitele tarii si ne da recunoastere la nivel mondial. Povestea simpla a lutului ne da valoare si identitate in lume. (Bianca Ierchan)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Ceramica_romaneasca_un_mestesug_inca_viu/1]}
