In inima unui defileu al raului Tarnava Mare, pe un deal izolat, s-a pastrat printr-un miracol cel mai frumos orasel medieval din sud-estul Europei: Cetatea Sighisoara. Capodopera aproape integrala a sasilor sighisoreni din perioada medievala, acest oras fermecator poate provoca unui calator neavizat sosit din sud sau est un mic soc cultural, asa cum mi s-a intamplat mie, munteanca get-beget.
Spiritul conservator al sighisorenilor provoaca efectul scontat: turistii se regasesc la fiecare pas, dati de gol de aparatul de fotografiat ce nu conteneste sa isi demonstreze utilitatea. Si au si ce imortaliza, intr-adevar!
Turnul cu ceas, simbolul de neegalat al Sighisoarei, te introduce in atmosfera istorica, reprezentand odinioara Sfatul unde erau judecati cei care incalcau legea. Cele patru turnuri, asa cum relateaza ghidul invesmantat in straie medievale, simbolizau autonomia judiciara a cetatii ce avea faimosul jus gladii, adica dreptul orasului la pedeapsa capitala. In egala masura, Turnul proteja intrarea principala in cetate, obiectiv dovedit de arhitectura defensiva, cu metereze, drum de straja si galerii de tragere. Astazi a ramas loc de cinste pentru Muzeul istoric al orasului. Urcand in Turnul cu ceas, din varf se observa peisajul mirific sighisorean, cu valea Tarnavei Mari si arhitectura civila asezata intr-o simbioza fascinanta. Dealul cetatii este incojurat de coline, dand impresia unui amfiteatru, loc de altfel prielnic pentru o fortificatie (aprioric, Sighisoara este insa mai mult gratioasa, decat fortificata).
Zidul de incinta ce inconjoara intreaga cetate este intarit de 14 turnuri de aparare, fiecare din ele purtand denumiri specifice activitatii mestesugaresti ce se desfasura acolo (Turnul Fierarilor, Turnul Bijutierilor etc.), insasi menirea cetatii fiind aceea de a apara produsele mesterilor locali.
Orasul de Sus este dominat arhitectonic si spiritual de doua biserici ce focalizeaza interesul istoric si artistic: Biserica din Deal si Biserica Manastirii. Ambele asezaminte bisericesti se caracterizeaza prin masivitate si sobrietate, denotand aspectul defensiv.
Dincolo insa de pavaje pietruite si cladiri cu iz istoric sunt oamenii cu zambetul pe buze, e aerul dulce pe care ti-e drag sa il respiri, e spiritul aventurier in spatiu si in timp, e nevoia de cunoastere si satisfactia pasilor ce te poarta. Sighisoara e, pe drept cuvant, un motiv de mandrie pentru ardeleni, e un zambet al Transilvaniei, e in definitiv o marturie vie a Romaniei pe care trebuie sa o iubim. (Elena Mihaela Enache)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Cetatea_Sighisoara/1]}
