Striga la noi pamantul si se cutremura caci l-am sacatuit de vlaga, ne cearta muntii ca le-am ciuntit padurile, ne inghit raurile caci le-am furat albiile, ne macina bolile caci ne-am omorat copiii, ne mananca saracia caci am risipit resursele, ni se inchid bisericile caci ne-am uitat credinta, ni se stinge neamul caci ne-am parasit Tara. Toate par a ne fi potrivnice, acum cand se abat din ce in ce mai multe incercari asupra noastra. Nerecunoasterea unor neputinte ne-a adus pe nisipuri miscatoare. Nu mai avem coloana, bogatii, putere. Suntem in deriva, pe un pamant pe care nu-l mai recunoastem, cu frati pe care nu-i iubim, cu radacini putrezite, de care vrem cu orice pret sa ne rupem. Saraca tara frumoasa s-a ruinat, s-a pustiit cu totul.
Doar ici, colo mai palpaie timid cate o candela, din loc in loc, cate o rugaciune atarna de vreo streasina de manastire si doar cativa genunchi subtiri plecati la vreo icoana veche si tacuta. Atat… Atat ne-a mai ramas din neam si tara. De mii de ani credinta neschimbata si cateva traditii intr-o lada sunt singurele noastre averi ce amintesc de un neam romanesc. La ele trebuie sa ne intoarcem pentru a reinvia spiritual, dar si identitar. Ele ne definesc si ne unesc. Poporul nostru s-a sprijinit mereu pe credinta si traditii, astfel razbind prin negura vremurilor. Poate de aceea inca ne mai tinem strans de poala bisericii si ne bucuram de fiecare sarbatoare, de fiecare noua canonizare, de fiecare icoana facatoare de minuni cinstita in calendar. Toate sunt prilej de bucurie, chiar si in vremurile acestea, cand distantarea se impune, praznicele de peste an ii aduc pe oameni impreuna la rugaciune.
Conform hotararii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la data de 9 iulie, crestinii cinstesc Icoana Maicii Domnului Indrumatoarea de la Manastirea Neamt. Aceasta sarbatoare a fost inscrisa in calendar din anul 2019, insa cinstirea ei se face de secole. Alaturi de Icoana Maicii Domnului Prodromita, cea nefacuta de mana omeneasca, si de Icoana Maicii Domnului Siriaca de la Manastirea Ghighiu, „Indrumatoarea” revarsa necontenit binecuvantari asupra romanilor aflati in nevoi. Copie a unei icoane pictate in chip minunat pe un stalp din Lida, patria Sfantului Gheorghe, icoana a fost daruita domnitorului Alexandru cel Bun de catre Imparatul Bizantului, in jurul anului 1415. Vreme de secole, icoana a indrumat domnitori si oameni simpli deopotriva, fiind considerata un important punct de sprijin la vreme de incercare.
In urma cu 175 de ani, icoana a fost infrumusetata. De atunci, credinciosii o gasesc stralucitoare, in ferecatura de argint si impodobita cu pietre pretioase asa cum i se cuvine unui odor de pret. Pazita de invaziile turcesti, icoana a fost mereu draga crestinilor, ea rasplatindu-i in fel si chip pentru dragostea lor. De anul trecut, praznicul Icoanei Maicii Domnului Indrumatoarea a fost inscris in calendar, subliind inca o data evlavia pe care poporul o manifesta fata de Maica Domnului, binefacatoarea si povatuitoarea neamului nostru. In vreme ce multi o neaga, istoria o marturiseste, crestinii o recunosc si o cinstesc, minunile si toate darurile primite prin inaltarea rugaciunilor in fata icoanei nu mai contenesc.
Izvor de binecuvantare, mangaiere si har revarsa neincetat celor care cer, celor care striga, celor care spera. Pentru incetarea bolilor, pentru luminarea fiilor, pentru intoarcerea fratilor si pentru intreg neamul nostru, suntem datori macar o data in an sa cantam cu inima: Bucura-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce lumineaza Manastirea Neamtului! (Bianca Sarbu)
