Tot calatorim prin tara si nu ne mai saturam de frumusetile pe care le intalnim. Sunt atatea locuri de vazut incat nu pot sa inteleg ingrijorarea unora la gandul ca pentru o perioada nu vor putea calatori peste granite. Avem un relief bogat, divers, care ne permite tuturor sa ne gasim oaza noastra de placere. Sunt locuri moderne sau rustice, mai noi sau mai pline de istorie, linistite sau zgomotoase, mai sus la munte si mai jos la mare, cu mult soare sau cu mai multa zapada… In functie de anotimp si de preferinte, fiecare isi poate petrece timpul dupa pofta inimii.
Pentru cei care ravnesc dupa un popas duhovnicesc, satul Bradetu, comuna Bradulet, judetul Arges, poate fi negresit o optiune. Linistea si izolarea fac din aceste plaiuri parca pustnicesti o adevarata oaza vindecatoare pentru sufletele insetate de dor de Dumnezeu. Dupa ce lasa in urma cateva case razlete, pe un drum serpuind, care pare sa nu duca nicaieri, pelerinul ajunge in locul unde linistea intalneste cerul. Aici unde ingerii par ca-si odihnesc aripile, timpul are alt ros. Un rost al rugaciunii, un rost al mantuirii. La Schitul Bradetu, timpul pare ca sta, ca nimeni nu-l grabeste. Sufletul se odihneste sub aripa cea larg intinsa a lui Dumnezeu. Istorie, traditie, credinta si sfintenie se intalnesc aici, unde putini pasi ajung.
Se pare ca istoria Schitului Bradetu ar fi inceput in vremea lui Mircea cel Batran. Desi a avut mereu o obste mica, rugaciunea a curs neincetat in aceste locuri pitoresti, unde Raiul imbratiseaza pamantul. In vremea reformelor lui Cuza, schitul a fost chiar biserica de enorie. Atunci satul era viu, casele, desi rasfirate, erau totusi pline. Timpul a trecut, satul s-a imputinat vazand cu ochii, insa, in pofida tuturor neajunsurilor, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, cativa calugari s-au ostenit pentru a impodobi locul cu un lacas de cult nou ce poarta hramurile: Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul si Sfantul Nectarie Taumaturgul.
Astfel, din anul 2004, s-a inceput conturarea acestui demers indraznet si cu putine sanse de reusita, avand in vedere accesibilitatea locului si resursele limitate. S-a restaurat casa monahala, in care s-a amenajat si un mic paraclis in care se savarseau Sfintele Liturghii, acatiste si alte rugaciuni. In anul 2005, cu ocazia hramului Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul au fost aduse trei clopote din bronz pentru vestirea sfintelor slujbe. Tot in anul 2005 s-a constituit si paraclisul „Acoperamantul Maicii Domnului”, din lemn. Cu ocazia hramului Sfantului Nectarie a fost adusa icoana sa, pictata de maicile din manastirea din Eghina. Treptat lucrarile de impodobire au continuat. Icoane pictate, un baldachin sculptat, o racla pentru sfinte moaste si alte piese de mobilier intregesc universul liturgic.
Mai tarziu, generoasa curte s-a imbogatit cu o a doua casa monahala pentru diverse activitati. In anul 2008 s-a adaugat si un micut Altar de vara, constructie cu specific romanesc. Amplasat spre centrul curtii, Altarul se dezvaluie ca o mica bijuterie ce aminteste de vechile casute romanesti ale mosilor si stramosilor nostri.
O racla ce adaposteste moastele mai multor sfinti si cateva icoane deosebit pictate sunt doar cateva dintre frumusetile pentru care merita sa ajungi aici. Peisajul este sublim, monahii sunt primitori, iar linistea imbraca totul intr-o haina subtire si diafana cum rar intalnesti. Departe de ochiul iscoditor al lumii si mult mai aproape de Cer, Schitul Bradetu pastreaza atmosfera sfanta a vechilor vetre monahale, incanta sufletul si bucura privirea, odihneste inima, descreteste mintea si mangaie placut urechea. Desi cu obste putina, totusi cu multa ravna. Desi cu putine resurse materiale, totusi cu mari rezerve duhovnicesti. Schitul Bradetu este un loc cu adevarat binecuvantat. O oaza duhovniceasca odihnind in palma lui Dumnezeu. (Bianca Sarbu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Schitul_Bradetu_comori_ale_ortodoxiei/1]}
