Da, avem un baietel de 2 ani si jumatate. Il cheama Iancu-Ioan si-i spunem Ionut. Ni l-am dorit mult, dar dupa pierderea unei sarcini la aproape 4 luni n-am mai ramas insarcinata cativa ani, asa ca pe Ionut l-am nascut la 40 de ani fara o saptamana. E un scump si ne e drag ca lumina ochilor. Ne straduim sa-l crestem frumos si sanatos. Si regretam din suflet ca nu l-am putut pastra si pe primul sau n-a mai venit un altul dupa Ionut.
Iubim extrem de mult copiii, de aceea eu m-am si facut dascal (de matematica). Sotul e doctor (igienist) si ma ajuta extrem de mult in tot ce-i de facut.
Ionut e un copil frumos si istet-foc, dar il supara si ne supara pe toti faptul ca e alergic. Nu stim inca bine la ce, medicii spun ca-i prea repede pentru a-i face testul, dar, din cauza acestei alergii, raceste repede. Dupa 3-4 zile de cresa, daca acolo e un copilas racit, ia si el virusul. Sigur, avem tratament, cand e cazul, l-am dus si la mare in fiecare din cele doua veri ale lui, il ducem si la munte si am face orice ne-ar sta in putinta sa scape de aceasta alergie si sa-i marim imunitatea. E darul nostru cel mai de pret si nu vom precupeti nici un efort pentru sanatatea lui.
Ne ocupam mult si de educatia lui. Ii procuram jucarii instructive (fiind baietel, prefera masinutele, dar si aparatele de zbor-jucarii si, nu mai putin, electronicele; le studiaza cu atentie, le desurubeaza, le reansambleaza la loc, cu meticulozitatea unui om mare). Incercam sa-l familiarizam si cu cartile, din pacate, prefera insa „desenele animate” la tv. sau calculator, bune si ele, dar nu suficiente in educatie. Mereu il indemnam sa fie cumintel, sa-i respecte pe cei mari, sa ocroteasca animalutele si florile, chiar daca acestea nu pot vorbi, sa fie ascultator, pentru a nu ne supara nici pe noi, parintii, nici pe doamnele de la cresa.
Duminica il luam cu noi la biserica si-i place. Il iubeste pe Parintele, mai ales cand il impartaseste si-i da prescura. Sigur, ne-am dori din inima ca lumea in care traim sa devina mai buna. Exista inca multa nemunca, rautate, egoism, invidie. Deocamdata Ionut depinde de noi, parintii, care sacrificam orice pentru el, dar, cand isi va lua zborul de langa noi, ne-am dori sa fie mai bine. Macar atunci! Sa existe locuri de munca pentru toata lumea, decent platite, sa fie scoli bune, altruism mai mult la noi si-n afara tarii. Nu banul sa guverneze si incultura (la multi din cei cu bani), ci dorinta de-a munci cu adevarat, si nu numai pentru sine, ci pentru mai binele tuturor. Acest popor a supravietuit de-a lungul atator vremuri tulburi si prin credinta. Consider ca si aceasta trebuie reinviata. Insusindu-ne fiecare cu responsabilitate adevaratele valori crestine, mersul nostru va fi mereu inainte si cu fruntea sus. Astfel de lucruri ne dorim pentru Ionut si incercam prin tot ce facem sa i le insuflam de acum, de mic. (Claudia Dragos)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Povesti_de_viata/Copilul_e_sufletul_familiei/1]}
