Cand ma gandesc la Craciun, imi vin in minte atatea lucruri frumoase, incat ma apuca nostalgia. Doar cand rostesc acest cuvant Craciun deja simt cum pluteste in aer mirosul bradului amestecat cu mirosul portocalelor, al mandarinelor. Caci de mic copil eram obisnuiti ca de Craciun sa primim in pungi portocale si mandarine dulci, si ce ne mai bucuram! Nu erau pe-atunci multe posibilitati si nici cereri din partea noastra, ne multumeam an de an cu punga de portocale, pe care le tineam cateva zile sus pe dulap ca sa se mai coaca, in speranta ca vor fi mai dulci.
Si traiam bucuria Craciunului in curtea parinteasca facand om de zapada cu copiii din vecini. Era momentul cand toti copiii de pe strada noastra eram prieteni intre noi, uitand de certuri si suparari, cu totii lucram in echipa, pentru a ne crea cel mai mare om de zapada. Si ce ne mai bulgaream! Tremuram de frig, dar nu intram in casa, doar seara, dupa ce ne saturasem de atata dat cu sania. Imi aduc aminte cum furam de la tata sacii mari de nylon pentru a ne da pe ei pe derdelus. Ce vremuri! Iar acum, cu greu mai scoatem copiii afara din casa, caci stau toata ziua in fata calculatoarelor, nestiind sa se bucure de copilarie. Si parca acum o vad pe saraca bunicuta (Dumnezeu sa o odihneasca in pace!) cum scotea cozonacii cu nuca din cuptor, si noi nazdravanii nici macar nu asteptam sa se raceasca, navaleam cu totii pe cozonaci. Si ce mai cozonaci… Asa ceva nu gasesti in magazine… Dulci amintiri! Sarbatori fericite! (Vasile Draghita, Foto: Stock.XCHNG)
