Noi nu putem si poate chiar nu vrem sa ne integram in febra globalizarii care a cuprins toate continentele, deoarece avem o puternica radacina ancestrala care nu permite sa neglijam bagajul arhaic cu care ne identificam ca natie. Muzica populara, portul popular, traditiile si obiceiurile impartite pe zone spun povestea satelor romanesti de la inceputuri si pana in zilele noastre. Avem dansuri populare specifice fiecarei zone, ritmuri si coregrafii ce difera de la o comuna la alta, o bogatie de vesminte pretioase, instrumente si unelte atat de atent lucrate, impartite de asemenea pe zone…
Toate aceste elemente povestesc despre romanii care stiu in inima lor simpla si smerita ca adevarata sursa de energie vine din urma, de la inaintasii lor, din vetrele satelor de altadata. Folclorul da in vileag fata adevarata a neamului romanesc. Noi nu putem fi asimilati si convertiti intr-o robie artificiala, dupa niste standarde impuse de lumea moderna, atata vreme cat in noi clocoteste constiinta stramoseasca, care nu poate fi stramutata din inimile romanilor. Adevarul ne urmareste si vine peste noi din trecut, nelasand sa se inchida portile iubirii, ale credintei, ale constiintei. O rugaciune, catre ceruri zboara,/O rugaciune, catre Dumnezeu,/Ma rog acuma pentru a mea tara,/Si pentru tine, sfant poporul meu. (Bianca Ierchan)
