Anul trecut, o prietena mi-a prezentat un tip cu 8 ani mai mare decat mine, care la prima vedere nu ma atragea cu nimic, nu avea nimic special, ba chiar mi se parea enervant pentru ca vorbea extrem de mult. Lui i-a placut de mine din prima clipa, imi trimitea mesaje siropoase si ma tot invita sa iesim in oras. O vreme am incercat sa il conving ca nu ne potrivim, ca e prea in varsta pentru mine. Vazand ca nu merge treaba asa, am inceput sa il ignor cand imi vorbea, ma faceam ca ma uit pe cer dupa stele, sa nu ii raspund la telefon si tot felul de minciuni ca sa scap de el.
Intr-o zi, m-am trezit ca imi face cadou o steluta sculptata din oglinda, facuta chiar de el, ca sa nu ma mai uit dupa stelute pe cer. Ma simteam prost ca ma purtam asa urat cu el, iar in momentul in care am inceput sa ii ascult povestile, mi-am dat seama ca nu e un om rau. La scurt timp dupa aceea am acceptat sa iesim doar noi doi, insa numai in calitate de prieteni. A fost frumoasa seara aceea, am ras mult si ne-am cunoscut mai bine, iar la sfarsitul serii, cand m-a condus acasa, m-a imbratisat. Acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca incepusem sa simt ceva pentru el, dar trebuia sa imi pun in ordine gandurile si sa vad ce imi doresc cu adevarat. In urmatoarea seara, mai multi prieteni am mers la el acasa, iar in timp ce el povestea ceva, dintr-un impuls, l-am sarutat. El a sarit speriat, a facut ochii mari pentru o clipa, apoi s-a lasat cuprins in moment si mi-a raspuns sarutului. Prietenii in jur deja strigau „In sfarsit, era si timpul!!”.
De atunci am fost de nedespartit, cu trecerea timpului, sentimentele noastre s-au amplificat transformandu-se in cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am trait-o vreodata. Adevarul este ca inca vorbeste prea mult, dar am eu grija sa il mai fac sa taca cu cate un sarut dulce si lung. (Alexandra Bartha)
