E-o gluma veche intre ardeleni, cand isi amintesc de copilarie: am uns scoala cu slanina, s-o mance cainii… Dar uite ca turnurile bisericilor fortificate si ale cetatilor sasesti nu le-or mancat cainii, desi secole de-a randul acolo a fost adapostita slanina!
Daca-i intrebi de Turnul Slaninii – pe ardeleni mai cu seama – o sa-ti spuna ca era o incapere speciala, in incinta bisericilor fortificate sasesti, unde, ca vremurile erau bune ori de restriste, se pastrau bucatele gospodarilor. Mai cu seama slanina – ca doar de aia ii spunea asa – dar si carnatii, pastramele, afumaturile. Daca-i pui sa localizeze acest turn al slaninii – unii iti vor vorbi de Cisnadie sau de Garbova – in Alba, altii de Stejaris – in Sibiu, poate vei auzi de Harman si Prejmer, in Brasov sau de Darjiu, in Harghita… Si lista ar putea continua cu vreo doua-trei sute de sate din interiorul arcului carpatic.
Va propun un exercitiu de imaginatie. Sa ne intoarcem pe la mijlocul veacului al XVI-lea, in inima Tarii Barsei, la Harman, unde impunatoarea biserica-cetate se afla sub asediul domnitorului Moldovei, Stefan Tomsa, care zadarnic incerca sa-i strapunga zidurile. De ce voia voievodul inexpugnabila cetate? Ascundea ea vreo comoara? Nici vorba. Doar alimente. Pentru ca familiile de sasi erau obligate, fie ca era pace sau razboi, sa tina toate alimente in incaperile-depozit ale bisericii, de unde veneau sa-si ia tain pentru o saptamana, la ceasuri bine stabilite. Cand venea sorocul impartirii bucatelor, clopotul mic din turla bisericii suna intr-un anumit fel si comunitatea intreaga se aduna dinaintea portilor, intrand pe rand in tainita, pentru a lua bucatele necesare inca 7 zile. Daca erau asediati, se retrageau intre ziduri, cu totii, si rezistau acolo… caci bucate aveau destule. Dintre toate cele sapte turnuri ale fortificatiei, unul era rezervat depozitarii slaninei. De-aceea ii si spuneau… Turnul slaninii si era prevazut cu guri de aerisire, ca sa nu se altereze. Astazi, Turnul Slaninii din Harman este doar punct obligatoriu de oprire in circuitul turistic.
La fel, cel din biserica de la Cisnadie, unde – doar ca exponate – sunt atarnate cateva bucati de slanina si carnati, aproape mumificate. Elocvente insa daca vrei sa-ntelegi de ce ghidul – de obicei unul dintre elevii liceului din localitate – te-a indemnat sa urci pe scarile vechi de lemn, sa te strecori prin cotloane, sa pleci capul ca sa intri in spatiile joase.
Exista insa turnuri ale slaninii care nu sunt simple spatii muzeale. Unul este cel din Garbova, judetul Alba. Construita la 1241, cetatea saseasca n-a fost destinata sa fie camara pentru suncile afumate. Trebuia sa fie scut de aparare pentru navalitori. Dar, in timp, si-a aflat si aceasta utilitate. Iar in Turnul Slaninilor, bucatile de carne de porc sunt atarnate-n carlige, ca la macelar. Doar ca aici fiecare stie care-i slanina lui si nu se atinge de a megiesului. Sa zicem ca esti localnic si ai slanina ta in turn. Urci, tai cat iti trebuie si aplici o stampila pe locul taiat. Asa, nimeni nu se va atinge de slana ta. Nici tu de a altuia.
Nu doar cetatile si bisericile sasilor au cate un turn al slaninii. La Darjiu, in Harghita, se afla o biserica fortificata prevazuta cu un astfel de… bastion. Cuiele de lemn, vechi de sute de ani, se lasa mostenire de la o generatie la alta. De ele, timp de 7 luni pe an, de la Ignat pana se intra in vara, stau atarnate suncile… pana se gata. Cuiul asta de lemn e considerat, inca, de localnici o adevarata avere. Nu-i putin lucru sa ai macar unul, caci carnea pastrata in turn e mai gustoasa si rezista mai mult timp. Cuiul nu se vinde, nu se cumpara. Doar se mosteneste sau se da de zestre. Se spune ca o data o fata din sat a vrut sa se marite cu un baietan tot de pe-acolo, iar parintii fetei l-au intrebat ce avere are. N-oi fi eu bogat, a raspuns el, dar am sase cuie, si-atunci parintii fetei n-au mai stat pe ganduri.
Ca si odinioara, la Harman, exista o zi pe saptamana cand propietarii de cuie – si de slanina – pot veni sa-si faca provizii. Ziua aceasta e miercurea. Pentru sateni, ceremonialul slaninilor e un obicei necesar. Pentru turisti, e un spectacol. La care asista, dupa care se-ndeamna sa guste din slanina si sa bea din palinca… Eu va indemn doar sa mancati sanatos si sa nu va uitati traditiile.
Sursa: antenasatelor.ro (Simona Lazar)
