Romania este asteptata, indrumata si aproape rugata de Uniunea Europeana sa acceseze 35 de miliarde de euro. Dar noi preferam sa continum sa platim catre UE mai mult decat acceptam sa primim. In schimb, ne-am imprumutat de la FMI 20 de miliarde de euro si am inceput deja sa ne milogim pentru inca un imprumut. De ce oare? Banii de la UE sunt cadou si nu mai trebuie returnati, in timp ce catre FMI nu numai ca trebuie returnati banii, ci trebuie sa le platesti si dobanzi, chiar daca acestea sunt mai mici decat catre banci. Daca am fi luat banii de la UE, cu 35 de miliarde de euro economia ar fi duduit. Investitiile realizate ar fi condus la o crestere exploziva a PIB-ului si implicit la o crestere sanatoasa a veniturilor la buget. Nu am fi avut nici o problema, nici legata de criza, nici legata de veniturile la bugetul de stat.
In loc sa reducem pensii si salarii, am fi fost in situatia sa le putem mari si sa ne ramana si un excedent bugetar. De ce refuzam banii de la UE si ne milogim pentru creditele de la FMI ? Nu cumva pentru ca banii de la UE sunt foarte greu de furat, in timp ce in privinta celor de la FMI nu te intreaba nimeni ce ai facut cu ei? Asa cum au mai scris, si pe acest site, mai multi, unele analize pe care le-am citit aici fiind de altfel extrem de pertinente si de bine documentate, masurile luate de guvern in loc sa combata criza au agravat-o. Ceea ce preconizau acesti autori in contributiile lor, din pacate, s-a intamplat. Modificarea impozitului pentru microintreprinderi a dus la un val de falimente. Este nu numai culmea cinismului, dar este, inainte de toate, absurd sa pretinzi ca asta inseamna sa faci ordine in economie. Nici un om normal nu poate crede ca reducand salariile si crescand TVA-ul poti relansa economia. Asa cum argumentau autorii articolelor la care ma refeream, efectele dezastruoase ale acestor masuri au inceput deja sa se vada.
Daca in primul moment cresterile de taxe si impozite si reducerile salariale au dus la o reechilibrare trmporara a raportului dintre veniturile si cheltuielile inregistrate la buget, acest raport a inceput sa se deterioreze intr-un ritm accelerat, ceea ce face ca deja guvernul sa se agite pentru a trece la noi taieri ale drepturilor salariale si la noi cresteri de taxe. Adica, asa cum era argumentat in acele articole, ne inscriem mai repede decat preconizau chiar marii analisti pe o curba dramatica de prabusire a economiei. Daca mai merge inca ceva, asta se datoreaza exclusiv faptului ca recesiunea a fost depasita in lume. Economiile sunt pe crestere, astfel ca si la noi au inceput sa creasca exporturile. Dar si aici statul face tot ce poate pentru a distruge sau cel putin a pune bete in roate acestor firme, prin faptul ca refuza in continuare sa returneze TVA-ul pe care aceste firme il au de recuperat conform legii. Multinationalele se descurca, dar ceilalti? Am spus ca reducem salariile bugetarilor pentru a ajuta mediul privat. Dar ce se intampla acum? Nimeni nu a vrut sa inteleaga faptul evident ca astfel, reducand forta de cumparare, scadem consumul si afectam mediul privat. Scaderea consumului a condus la scaderea cererii si, ca urmare, la scaderea productiei aferente pietei interne si, in egala masura, a serviciilor. Cu alte cuvinte, la scaderea activitatii. Masurile luate de diferitele firme oscileaza intre reducerea salariilor, reducerea numarului de ore lucrate si pana la concedieri sau chiar la falimente. Astfel, scade si masa salariala din mediul privat, riscand sa depaseasca scaderea din zona bugetara.
Spirala dramatica de prabusire a economiei ia viteza si nimeni nu ia masuri pentru a o opri, ci, dimpotriva, se grabesc sa o accentueze. Si asta in conditiile in care companiile axate pe export fac angajari si cresc veniturile salariale. Ar fi interesant de vazut o statistica exacta din care sa putem vedea ce se intampla in mediul privat bransat strict la economia interna, pentru a ne putea da seama de adevarata amploare a acestei tragedii. Noroc ca acum FMI pare sa se fi hotarat sa forteze statul sa-si plateasca datoriile catre mediul privat pentru a salva macar firmele axate pe export. Daca se vor produce insa noile taieri de venituri si cresteri de taxe si impozite de care se vorbeste, dezastrul e aproape.
La acest tablou trist se adauga si situatia dramatica a agriculturii, vaduvita de subventiile prezente in celelalte tari. Deja o Romanie care in perioada interbelica era numita granarul Europei a ajuns sa inregistreze importuri agricole imense… Cu o industrie pusa pe butuci si cu o agricultura pe care pur si simplu se pare ca vrem sa o eradicam, poate oare sa ne spuna cineva incotro ne indreptam? (Traian Gheorghe)
