Hello, Dacic Cool! Cu ocazia trecerii in sezonul rece, am si eu timp din cand in cand sa va mai scriu. Ocupati suntem cu totii, dar cateodata merita sa-ti impartasesti parerile si experientele celor dragi care stiu sa asculte. Lucrez in ecologie, acolo unde desfasor un proiect pentru evaluarea si conservarea zonelor de vegetatie rare sau chiar unice de la noi (proiect sprijinit prin fonduri europene), de la muschi si pana la arbori, de la sol si pana la strangerea gunoaielor de pe el, pe care unii „turisti” le lasa in urma cu gandul de a-l imbogati organic, de la pasari si animale intalnite, la cel mai feroce dintre ele, omul!
Cu toate astea m-am intalnit o vara intreaga strabatand padurile din apropierea Brasovului, de pe Masivul Postavaru si din imprejurimile sale. Mereu mi-au placut natura, muntele, drumetiile, sa ascult pasarile, sa imi fie frica sa dau nas in nas cu ursul, sa vad caprioare in salturi prin poieni, sa beau apa din izvoare clare ca lacrima direct din stanca singuratica. Cateodata imi dau seama ca avem enorm in tarisoara aceasta, in lung si in lat, de la delta si lunca la muntii semeti si chiar la golul alpin, la cabane, la jnepenisuri si la capre negre! E pacat ca unii oameni lasa in urma prapad, poluare, tristete prin nepasarea lor. Un pet, o punga, poteci distruse de animale domestice, turisti inconstienti sau sporturi off-road promovate intens prin padure. Pacat ca vietuitoarele nu au un avocat, un aparator; pacat ca arborii din padurile noastre nu au succes la nici un judecator care sa decida ce e mai bine si pentru ei.
Si am ajuns si aici, aproximativ 40% din padurile tarii le-am dat atat la ocoale private care exploateaza pentru chinezii care nu au la ei speciile noastre si vor si alte esente cerute apoi la exportul prefabricatelor, la spanioli interesati de furnire din lemnul nostru si mai ales la austrieci care nu mai taie demult de la ei, avand un plan silvotehnic foarte rational. Acestor austrieci li s-a ingaduit de prea-bunii nostri politicieni sa vina, sa adjudece la licitatie si apoi sa curete tot, de cele mai multe ori prin taieri rase. Nu ar fi prea rau daca banii ar ramane investiti in tara noastra macar, dar nu e cazul. Si mai neagra e situatia cand vezi ce lasa in urma firmele de exploatare care lucreaza pentru ei.
Plimbandu-te pe traseele turistice ale tarii, e imposibil sa nu dai de profundul element antropic, ce devine de cele mai multe ori frapant. Viata animalelor salbatice este afectata intr-atat, incat acestea isi redefinesc arealul la 15-20 km de locul afectat, solul e rascolit, resturile de exploatare sunt peste tot, nu adunate, depozitate sau incinerate acolo unde e cazul, in urma de cele mai multe ori nu se mai planteaza nimic si se asteapta instalarea speciilor invadante, care se instaleaza primele, dar au un lemn mai prost calitativ si de cele mai multe ori se taie si ce e nemarcat, arbori „afectati” prin doborarea sau manevrarea celor de interes economic. Din asta fac un ban in plus unii semeni de-ai nostri din domeniul silvic sau al mediului, iar noi, locuitorii Brasovului sau simplii turisti, romani sau straini, avem de suferit prin impactul covarsitor pe care aceste evenimente il au asupra dorintei de a avea un mediu mai bun, mai curat si mai primitor.
Atunci cand interesele economice vor fi macar la egalitate cu cele ecologice, Romania va putea spune ca e in lumea buna a civilizatiei europene si atunci cei ca noi, iubitori ai naturii, atat cu gandul, cat si cu fapta, vom putea striga sus si tare ca suntem mandri sa fim romani! (Razvan-Constantin Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Cum_ne_pierdem_incet_dar_sigur_padurile/1]}
