Dar nu este un spectacol nou. Il cunoastem deja prea bine. La fel s-a intamplat si cu Gigi Becali. Care a fost atunci rezultatul? Becali a devenit europarlamentar dupa ce se straduise sa intre in Parlamentul Romaniei fara sa reuseasca, in pofida sumelor apreciabile cheltuite inutil. Spectacolul oferit de procuratura s-a dovedit insa mult mai eficient. Cateva zile de arest reprezinta o reteta perfecta si verificata de a muta atentia presei de pe evenimentele incomode pe o diversiune facila. Acum ce ne comunica Dan Diaconescu fluturand mainile incatusate prin vazduh? Nici mai mult si nici mai putin decat faptul ca urmeaza sa infiinteze un partid si sa candideze la viitoarele alegeri prezidentiale. Vom ajunge oare chiar pana acolo? In fond, astazi, chiar si o asemenea eventualitate cred ca nu mai poate mira pe nimeni. Pe moment, primul efect il reprezinta revigorarea postului a carui audienta intrata in ultima vreme in declin a inregistrat din nou cifre demne de o cauza mai buna. Este oare o coincidenta ca evenimentele apar intr-o perioada in care capul de afis al presei si al interesului public este tinut de subiecte neplacute pentru putere? Doar ca astazi interesul castigat de noua punere in scena a fost mult mai redus…
Ramane insa o alta intrebare. Ce este oare necesar pentru ca procurorii, in lupta lor cu marea coruptie, sa produca dosare temeinic instrumentate care sa conduca cu adevarat la condamnarea marilor rechini si nu spectacole ieftine de balci? Sigur, mai ramane o intrebare… Exista oare o legatura intre cazul Diaconescu si vulnerabiliatea pe care o reprezinta presa pentru siguranta nationala? Chiar daca dosarul cuprinde un caz real si bine instrumentat, avem de-a face doar cu un caz de santaj. Si nu cred ca santajul este chiar o pasare atat de rara… Faptul ca este realizat de un ziarist sau patron de trust media nu cred ca ii confera vreo semnificatie speciala. Evident, cu exceptia aurei mondene, dar sper totusi ca aceasta sa nu interfere cu securitatea nationala. Astfel, cred ca ramane doar sa ne gandim la superproductiile de film care se realizau cu participarea unor ample forte militare. Doar ca atunci se obtineau chiar pelicule de succes. Si mai este ceva! Atunci cheltuielile intrau in bugetul filmului. Acum oare cine a decontat nota de plata? (Petronela Mitran)
Am asistat zilele trecute din nou la o punere in scena demna de filmele lui Sergiu Nicolaescu. Ma refer, evident, la spectacolul oferit de procurori in nou creatul caz Dan Diaconescu. Nu stiu daca este vinovat sau nu. Si nici nu stiu de ce ar trebui sa ma intereseze. Ma intereseaza insa altceva. Daca nu e vinovat, ar trebui sa fie lasat in pace. Daca e vinovat, politia, procuratura si instantele judecatoresti ar trebui sa-si faca datoria decent, profesionist si in liniste. Nu cu mascati, desfasurari de forte pe masura contracararii unei invazii de extraterestri.
