In copilarie imi placea mult curcubeul. Asteptam cu nerabdare sa se termine ploaia, ca poate, poate apare arcul de cerc frumos colorat, despre care bunica imi spunea ca e semn bun. Convingerea ca e un semn bun se intarea odata cu trecerea anilor. Mai apoi am invatat la ora de fizica despre curcubeu: Fenomen optic si meteorologic atmosferic, care se manifesta prin aparitia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorant, atunci cand lumina soarelui se refracta in picaturile de apa din atmosfera. De regula se observa dupa ploaie, cand soarele este apropiat de orizont. Rosu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo si violet, memorat sub forma acronimului ROGVAIV.
Desi nu era intemeiata superstitia cu care mi-am bucurat anii copilariei, curcubeul nu a incetat sa-mi placa. Ceva mai tarziu am inteles semnificatia profunda pe care acest simbol crestin o are. Am descoperit in biblie pasajul in care Dumnezeu face, prin Noe, un legamant cu omenirea: Apoi a mai zis iarasi Domnul Dumnezeu catre Noe: „Iata, ca semn al legamantului pe care-l inchei cu voi si cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de-a pururi, pun curcubeul Meu in nori, ca sa fie semn al legamantului dintre Mine si pamant.
Cand voi aduce nori deasupra pamantului, se va arata curcubeul Meu in nori, si-Mi voi aduce aminte de legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu voi si cu tot sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toata faptura. Va fi deci curcubeul Meu in nori si-l voi vedea, si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si pamant si tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pamant!”
Si iarasi a zis Dumnezeu catre Noe: „Acesta este semnul legamantului pe care Eu l-am incheiat intre Mine si tot trupul care este pe pamant” (Facere 9: 12-17).
Prin urmare, curcubeul este punte intre cer si pamant, intre divinitate si om, intre Creator si creatie. Vizibil pe intreg globul pamantesc, el aminteste tuturor neamurilor despre purtarea de grija a lui Dumnezeu. Daca potopul a fost certare si pedeapsa, curcubeul este incredintarea ca Dumnezeu iarta, oferind mereu alte si alte, sanse de ridicare. Este un semn al impacarii, lasat noua spre inteleptire si spre o buna vietuire, dupa poruncile divine, iar nu dupa obsesia placerilor imediate catre care societatea tinde sa mearga.
Cu mintea treaza si nebiruita de aceste placeri, trebuie sa privim lucrurile in profunzime, raportandu-ne mereu la adevarata menire pe care o avem aici pe pamant. Cei mandri care cred ca pot conduce altfel lumea ne fura sensul si ratiunea prin furarea valorilor si a simbolurilor crestine. Prin schimbarea semnificatiei simbolurilor crestine, prin scoaterea lor din spatiul public, prin mutilarea sarbatorilor, a datinilor si traditiilor, se incearca ruperea omului de Dumnezeu, de toate valorile crestine si plasarea lui in derizoriu.
Un om nou, marioneta, fara sens, fara ratiune, fara scanteie, prin urmare, fara identitate. Asa ajungem parca sa nu mai traim propria viata, sa nu mai putem discerne binele de rau si valoarea de mocirla. Traim un alt fenomen al reeducarii, care nu e Gherla sau Pitesti, ci e o invitatie la comoditate, la nepasare si indolenta. Depinde de noi in ce lumina ne asezam pentru a vedea realitatea. Pana atunci, Datatorul de Lumina, tinandu-Si fagaduinta, pune curcubeul pe cer pentru ca noi sa ne aducem aminte ca ne vegheaza, ca ne iubeste si ca ne asteapta. (Bianca Sarbu)
