In rastimpul din preajma Craciunului, pretutindeni in lume, milioane de oameni traiesc taina unui miracol ce nu poate fi explicat. Un miracol care se repetă cu aceeasi emotie, an de an. Atrasi, ca planetele pe o orbita solara, vreme de cateva saptamani gravitam cu totii in apropierea lui Dumnezeu. Si nimeni nu poate sa ne opreasca din drum. Pana la Anul Nou, traim sub imperiul acestei bucurii uriase, care ne intareste si ne transforma si care apoi se sparge ca sticla, in grijile marunte de zi cu zi.
V-ati intrebat vreodata de ce ne este asa de apropiat sufleteste Craciunul, in comparatie cu toate celelalte anotimpuri, pline si ele de sarbatori? Si totusi, nimic nu egaleaza profunzimea si stralucirea Craciunului… Un motiv ca se intampla asa este, cu siguranta, decorul minunat al iernilor incarcate de ninsori si zapezi, pline de straluciri si liniste sufleteasca. Dar adevarata bucurie a Craciunului, dincolo de taina religioasa pe care o ascunde, consta in faptul ca o construim personal, cu mainile noastre, ca ne facem un dar care ne atinge si sufletul.
Coronita de brad pe care o prindem pe usa, ca semn ca acolo e asteptata nasterea lui Hristos, ne impodobeste si inima: semne verzi intr-o lume de gheata. Transformam cu mainile noastre in realitate Craciunul, dar si cu inima, cu amintirile copilariei, cu dorinta de a crea bucurie si de a le dovedi celor dragi ca ii iubim. Daruri intr-o vreme care nu ne daruieste nimic. Cumparati o crenguta de brad! Puneti-o pe masa si priviti-o ca pe o minune. Bucurati-va de verdele ei delicat si de mireasma ei minunata si aprindeti o lumanare! Ca sa existe, Craciunul trebuie mirosit si atins. Craciun Fericit! (Carmen Tender, Foto: Wikipedia)
