Ne-am cunoscut acum doi ani si jumatate. Nu voiam sub nici o forma sa ma implic intr-o relatie serioasa, pentru ca urma sa plec in Franta cu o bursa pentru studii, stagiul fiind de un an universitar. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Au fost niste seri foarte romantice. Prima seara in care m-a sarutat era una din serile Ploii de stele a Perseidelor, un eveniment astronomic ce cucereste luna august in fiecare an.
Era de-a dreptul simpatic: cu paturi pe iarba, mancand porumbi copti in mijlocul unor prieteni trasniti. Numaram meteoritii cazuti si ne amuzam de toate prostiile. Adevarul e ca ma fascina, ma atragea ceva la el. Apoi am fost la mare, unde… banuiti si voi ca a fost superb. In septembrie am plecat in Franta. Ne-am despartit. Ulterior, la intoarcere, ne-am impacat si suntem si azi impreuna.
Nu cred defel in perfectiune, dar tipul asta se apropie serios de ea. E genul de persoana care imi spune „Mi-e dor de tine si cand sunt aici langa tine”, iar eu sunt genul de persoana care spune „Ia da-te doi pasi mai incolo sa vedem ce simti. Facem experimente pe corazon!”. Suntem amuzanti impreuna, suntem fericiti, ne iubim si vom imbatrani impreuna.
Nu avem un film preferat. Rareori am reusit performanta sa vedem un film de la cap la coada impreuna. Se intelege ca ambianta unei camere si doua persoane indragostite nu nasc cheful de filme. Bineinteles ca cele de la cinema ar putea face exceptie, dar poate n-au reprezentat decat niste filme interesante, neincadrandu-se in „filme preferate” sau mai bine zis in „filme reprezentative pentru cuplu”.
Una din melodiile noastre e fara doar si poate „John Mayer – Slow Dancing in a Burning Room„. (Mihaela Enache, Foto: Stock.XCHNG)
