Poate nu o sa va vina sa credeti, dar mi-am cunoscut iubitul in spital, acum 6 ani si jumatate. Eram si eu, si el operati de apendicita. Nu a fost o relatie normala, adica ma refer la faptul ca parintii mei nu l-au acceptat sub nici o forma, pentru ca nu avea aceeasi situatie materiala, si a trebuit sa ascundem relatia.
Pe atunci eu eram la liceu, dar am terminat liceul, am intrat la facultate, el a venit cu mine, ai mei tot nu stiau nimic despre aceasta relatie, pana intr-o zi cand eu eram la facultate, la examen, am venit acasa… el imi facea clatite si-mi zice: ”Masina mamei tale e in fata blocului”. Atunci am crezut ca mi-a cazut cerul in cap. Nu am avut ce sa mai facem, nu mai puteam ascunde nimic. Mama mea m-a pus sa aleg, eu am ales sa plec cu el. Apoi au fost multe peripetii, pentru ca au incercat sa ma ia cu forta, desi eu aveam 21 de ani, plus ca de fiecare data cand incercam sa lamurim lucrurile si sa-i fac sa inteleaga, ajungeam la politie pentru ca invocau tot felul de motive.
Anul trecut am avut cununia civila. Ai mei nu au fost, nu am avut pe nimeni din partea mea… poate cu trecerea anilor o sa-l accepte si parintii mei si o sa fie totul bine. Am renuntat la tot pentru el si nu-mi pare rau. Poate ca nu am conditiile pe care le aveam la ai mei, dar ma inteleg bine cu sotul meu si o sa facem totul impreuna, pentru ca ne iubim. Nici ai mei nu au avut totul de la inceput, dar au uitat de unde au plecat. (Cristina V., Foto: Stock.XCHNG)
