Au trecut ani de atunci, dar sunt atat de vii acele clipe in mintea mea, de parca s-au petrecut ieri. Zi de decembrie, o zi ca multe altele, o zi care parea sa nu anunte nimic deosebit, doar cateva cursuri si seminarii. Dupa ultimul seminar, prietenul unui coleg de facultate m-a invitat la o cafea. Nu-l mai vazusem pana atunci. Ningea cu fulgi mari, ca-n povesti, totul era alb si nespus de frumos. Mana lui calda mi-a cuprins-o pe a mea, am simtit o emotie puternica, ceva indescriptibil, ceva nou si placut. Mi-a soptit ca abia acum si-a facut curaj sa-si marturiseasca sentimentele pe care le are fata de mine si ca pana atunci m-a iubit in tacere. Totul s-a petrecut cu repeziciune si intensitate.
A fost dragoste la prima vedere. El este sufletul meu pereche fara de care nu-mi imaginez (si nici nu vreau) viata. Au trecut multi ani de atunci, am trecut amandoi prin multe incercari, am impartit multe bucurii, am impartit si necazuri si, mai presus de orice, am incercat sa nu risipim nici o picatura din pretioasa comoara a vietii. Sunt atatea lucruri care ne unesc, ca mi-ar fi greu sa le amintesc pe toate, asa ca am sa ma opresc doar la cateva, desi e greu, pentru ca toate sunt la fel de importante si frumoase.
De obicei, oamenii asteapta anumite zile (pe care, dintr-un motiv sau altul, le considera mai importante decat altele, desi, fie vorba intre noi, toate sunt la fel de importante) pentru a le face cadouri celor dragi. Ei, noi nu facem parte din aceasta categorie! Noi nu asteptam vreo aniversare ori vreun eveniment anume pentru asta, ci ne facem cadouri sau mici surprize aproape in fiecare zi. Nu va ganditi la lucruri costisitoare, e vorba de daruri sau gesturi simple, dar pline de iubire si imaginatie, haioase sau pline de sentiment, unele cumparate, dar cele mai multe facute cu propriile maini si mult suflet (de pilda, anul trecut, intr-o frumoasa zi de toamna, am gasit pe covor un mesaj de dragoste scris cu frunze ruginii, intr-o alta zi, eu l-am surprins cu un tortulet facut de mine, desi nu era ziua lui de nastere, ieri i-am adus in pumn cateva raze de soare).
Sunt sute, poate mii de astfel de daruri pe care ni le-am facut de-a lungul anilor. Nu trebuie sa asteptam sarbatorile din calendar, ci trebuie sa facem din fiecare zi o sarbatoare! Asta e unul din obiceiurile noastre care ne insenineaza viata. Am invatat de la sotul meu ca: O zi in care nu zambesti e o zi pierduta din viata si de cand ne cunoastem am incercat sa nu risipim nici macar o zi.
Un alt lucru care ne leaga e faptul ca nu am uitat niciodata sa fim copii – stiti cum se spune Nimeni nu e om mare daca a uitat sa fie copil. Ne place sa impartim totul in doi, ne place sa ne petrecem cat mai mult timp unul langa altul, fie ca ne uitam la filme, ca facem o plimbare in natura, ca ascultam muzica ori ca trebaluim prin casa.
Dragostea noastra e cladita pe iubire, daruire, respect, incredere si intelegere – lucruri simple, dar atat de pretioase, incat orice alte gesturi ar pali in fata lor. Indiferent de zilele mohorate pe care soarta ni le-a adus (caci, trebuie sa recunoastem, toti avem si astfel de zile), am incercat sa gasim unul in altul resurse sa mergem mai departe, am format mereu o singura fiinta si am mers mai departe cu convingerea ca iubirea noastra nu poate fi ingenuncheata de nimic si asa o sa ne continuam drumul pana la sfarsit! (Maria Pascu, Foto: Stock.XCHNG)
