Zilele trecute mergeam, in Bucuresti, in jurul pranzului, pe Stefan cel Mare, sa fac o serie de cumparaturi la Mega Image-ul de la Lizeanu. La un moment dat, ma abordeaza, in mod civilizat, un tanar bine imbracat. Limbajul si tonul demonstrau ca este o persoana cu o educatie peste medie. Subiectul cererii lui era insa absolut socant…
De multe ori te abordeaza cate o persoana mai tanara sau mai in varsta, sub un pretext sau altul, pentru a-ti cere niste bani. Dar nu mi s-a mai intamplat pana acum sa mi se ceara bani ca avans pentru un furt! Da!!! Tanarul care m-a abordat imi cerea o suma de bani, promitandu-mi ca va fura pentru mine orice obiect doresc. Un telefon, un ceas, o bijuterie sau orice altceva. Dupa ce i-am repetat de mai multe ori ca nu-mi trebuie nimic, mi-a marturisit, aproape plangand, ca el se drogheaza si pe moment nu are bani pentru a-si procura doza necesara. Mi-a aratat mainile care ii tremurau groaznic si m-a rugat sa-i dau macar o tigara. I-am dat o tigara, pe care si-a aprins-o cu greu, cu manile tremurande. Pe langa tigara, i-am dat si 10 RON. Mi-a multumit cu lacrimi in ochi si a pus jos, pe trotuar, doua parfumuri scumpe.
Este cumplit sa vezi cum oamenii isi pot distruge viata, cazand in puterea drogurilor. Dar nu este mai putin inspaimantator sa vezi cum orasul a ajuns un teren in care s-a dat liber jafului de strada. Acest tanar traieste din furt, i se pare normal si nu se sfieste sa o spuna in clar, cu subiect si predicat. 
In zona, adica pe o distanta de doar cateva blocuri, pe Bulevardul Stefan cel Mare, au avut loc, in doar trei zile, cel putin sase jafuri, in plina strada. Spun cel putin sase, pentru ca de acestea stiu eu. Dar s-ar putea sa mai fie si altele. A fost anuntata politia. Perioade lungi de timp a stat acolo o masina de politie. Dar jafurile au continuat si nici un faptas nu a fost prins. Stau de zeci de ani in zona, dar este pentru prima data cand am asistat intr-un timp atat de scurt la atatea evenimente de acest gen. Cred ca ar trebui sa ne intrebam cu totii incotro ne indreptam. Oare ce asteptam? Cunosc toate explicatiile date la radio sau televiziune, scrise in paginile ziarelor sau oferite de politistii chemati la locul faptei… Dar acestea nu ne ajuta la nimic! De luni de zile lucrurile se agraveaza de la o zi la alta, intr-un ritm inspaimantator. Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar, daca oficialitatile nu sunt in stare sa faca nimic, cred ca ar trebui sa ne gandim serios cum ne putem organiza noi.
M-am hotarat sa scriu aceste randuri dupa ce, acum cateva ore, am auzit o voce de femeie strigand disperata. Geamurile mele dau pe o strada laterala ce da in Stefan cel Mare, pe Badea Cartan. Femeia cu doua genti in maini fugea disperata, asaltata de un golan. Am tipat la el si, fara sa ma gandesc, nu stiu nici eu cum, l-am pocnit cu o rosie pe care tocmai o aveam in mana. Derutat s-a uitat in jur si femeia a reusit sa scape ajungand la un grup mai mare de oameni. Nu-mi vine nici acum sa cred ca am fost in stare sa fac asa ceva, dar s-ar putea ca aceasta sa fie ultima solutie. Sa ne aparam singuri. (Anisoara Vasilescu)
