Romania mea este impregnata de un farmec aparte, un farmec ce face sufletul sa vibreze, un farmec absolut seducator. Si nu, nu sunt doar cuvinte siropoase insirate cu repeziciune, ci adevarate destainuiri ce-si gasesc seva pe aceste meleaguri unde mi-am petrecut copilaria, adolescenta si iata, astazi, tineretea.
Urmand cursurile Facultatii de Geografie, am avut sansa sa calatoresc si sa-mi cunosc tara. Am descoperit si redescoperit Romania, de fiecare data cu entuziasm si mandria de a fi roman. Avem peisaje absolut superbe, parca rupte din povesti, iar aici ma gandesc la uimitorul Transfagarasan, alaturi de Balea Lac si Barajul Vidraru; la splendidul Busteni, cu Varful Caraiman, Babele, Sfinxul si Cascada Urlatoare; la Pestera Scarisoara; la Cheile Bicazului si tot asa lista poate continua la nesfarsit.
Una dintre amintirile frumoase in care se regaseste imaginea Romaniei mele este legata de Busteni. Aflandu-ma in practica, alaturi de colegii de facultate si cativa profesori indrumatori, exploatam meleagurile natale cu multa energie si voiciune. Era imposibil sa nu fim remarcati, eram multi si chiar daca ne tratam treaba cu seriozitate, galagia si spiritul de gluma reprezentau emblema noastra. Localnicii ne-au impresionat in mod placut. In una din zile un mosulica sprinten ne-a invitat cu caldura la o mamaliguta cu smantana si sarmale. S-a lasat cu povesti, legende, bancuri si multa-multa voie-buna. Ne-am simtit extraordinar de bine, ne-am incarcat bateriele, iar a doua zi am gasit puterea sa escaladam muntele si sa ne bucuram de el din plin.
Uite asa arata Romania mea, frumoasa, ospitaliera si voioasa! (Serghei Myerlich)
