Se spune ca, de fapt, colindele Craciunului isi trag seva din vatra vechii Dacii, precum doinele si baladele batranesti. Transmise prin viu grai si mai apoi scrise, puse pe note, acestea raman cantari ale sufletului fiecarui crestin ortodox, cantari care fac ca sufletul, inima sa tremure de bucurie cand dau slava lui Dumnezeu si Fiului si Maicii sale Preacurate Maria. Bucuria nasterii fiului lui Dumnezeu se vede in toate colindele: O, ce veste minunata!, Steaua sus Rasare, Noua azi ne-a rasarit. Pentru a da lauda si multumire lui Dumnezeu, colindele sunt cantate pe la casele oamenilor si in biserici incepand de la sarbatoarea Sfantului Andrei si pana la Boboteaza.
Ele sunt cantate, si nu rostite ca pe o poezie, pentru faptul ca si sufletul, dar si mintea sunt intr-o permanenta armonie, bucurie si pace. Totodata, colindele reprezinta o legatura stransa intre trecut, prezent si viitor a generatiilor. De la strabunici, bunici, parinti, colindele s-au transmis copiilor si tot asa mai departe. Acest mers este ca o roata care transmite caldura, bucurie, liniste, pace prin linia versurilor si cea melodica. O frumusete fara seaman, o liniste si bucurie te cuprind cand le canti, cand le asculti. Veniti si dumneavoastra sa ascultam si sa cantam minunatele colinde ce ne incalzesc sufletul si sa spunem: E vremea colindelor! (Gabriela Rotaru)
