Inainte eram liber precum pasarea cerului. Faceam ce doream, cand doream si cu cine doream. Pe atunci bateam cu pumnul in piept si strigam cat ma tinea gura ca nu ma insor niciodata, ca nu o sa las nici o femeie sa intre cu forta in viata mea si sa distruga tot ce am mai frumos: burlacia. Dar viata ne rezerva multe surprize atunci cand ne asteptam mai putin si asa am patit eu. Dragostea a intrat cu forta in viata mea.
Am vazut-o, inima a inceput sa imi bata cu putere si instantaneu toate planurile mi s-au schimbat. Nu-mi mai doream acea viata de holtei, visam la una total diferita. Visam sa-mi petrec viata alaturi de ea. Acei ochi caprui m-au cucerit din prima, dar, din pacate, ochii mei albastri nu si-au facut efectul asupra ei. Cred ca mai mult de jumatate de an din viata l-am sacrificat facand planuri pentru a o cuceri, dar majoritatea esuau. Uram, dar iubeam acei ochi caprui care ma priveau cu atata indiferenta. Se spune ca de Craciun dorintele se indeplinesc. Mi-am luat inima in dinti si am mers sa o colind impreuna cu alti prieteni. Era singura in acea perioada si a fost fericita cand ne-a vazut la usa ei. Atunci ochii caprui mi-au zambit pentru prima data, prevestind un nou inceput. Asa a fost, atunci am renascut si am facut cunostinta cu fericirea.
Nu vreau sa mint si sa spun ca in acesti noua ani de cand suntem impreuna totul a fost perfect. Certurile au fost si inca mai sunt prezente. Nu vorbesc despre acele contraziceri usoare. Comunicam, nimic nu ramane nespus intre noi. Am stabilit ca nu este bine sa aduni stresul si supararile, este bine sa te descarci. Uite asa ne descarcam noi… tipand. Nu imi vine sa cred cat m-am schimbat in acesti ani. Din acel tip sigur pe el, care avea impresia ca mereu are dreptate, am invatat sa accept cand ma insel. Acel barbat care le stia pe toate acum poate sa recunoasca cand sotia stie mai multe decat el. Acea persoana care mereu vorbea la persoana I acum nu se poate desparti de „noi”. Nimic nu mai e la singular, totul e cu si pentru familie. Da! Familie! 
Ochii caprui mi-au daruit un fiu care seamana perfect cu mine. Incapatanat si sigur pe el, dar eu stiu ca atunci cand va creste dragostea il va imblanzi. Ce ma leaga de acesti ochi caprui? Nimic important! Pe noi ne leaga multe lucruri marunte, dar fara de care viata nu si-ar avea rostul. Sarutul fara de care nu pot sa imi incep ziua; micul dejun luat in familie; privirea amenintatoare pe care mi-o da atunci cand ajung mai tarziu acasa; mancarea crocanta, sa nu spun arsa, pe care mi-o serveste; zambetul dulce pe care mi-l arunca atunci cand greseste si ei… ochii caprui care m-au cucerit, fara de care nu pot sa traiesc si pe care i-a mostenit Razvan, baietelul nostru. Tristetea isi poate vedea singura de grija, dar bucuria trebuie impartasita (Mark Twain). Vreau sa strig in gura mare ca sunt fericit, vreau sa stie toata lumea ca ma simt un barbat implinit, vreau sa va spun ca imi iubesc enorm sotia, vreau sa imi impartasesc bucuria cu voi! (Catalin Nichitean)
